Amintiri ( partea a V-a )

Pe strada copiii alergau disperati dupa tramvaie si aruncau cu pietre dupa ele ,razand de batranii care ii injurau si blestemau inauntrul lor.O data ajunse tramvaiele in statii,copiii se ascundeau dupa garduri,in magazine sau prin ganguri ,iar cei mai putin norocosi si mai obositi,erau prinsi din urma de pasagerii furiosi a tramvaielor cu numarul ‘3’,fiind urecheati ,umiliti,si scuipati in crestetul capului.

Era agitatie peste tot.Cainii maidanezi schieunau la vederea masinilor din intersectia din fata Filarmonicii,batranii injurau de mama focului afisele cu politicieni lipite in statii,tinerii iesiti in Octav Bancila prin pauze fumau si ascultau muzica ,nepasandu-le de atitudinea disgratioasa afisata de trecatori,iar muncitorii de la Teatrul National isi beau cafeaua in pahare ieftine de plastic, sprijinindu-se de gardurile minuscule de fier de pe langa tonete.Imi era si mie pofta de o tigara,si ,uitandu-ma la elevii de-a 10-a care stateau cocotati pe gard tragand lacom din ele sau aruncandu-le in sacosele oamenilor,irosindu-le,situatia se inrautatea.Vroiam sa ma linistesc,sa simt cum aroma imi gadila papilele gustative , cum imi mangaie corpul incet cu caldura,si cum imi absoarbe fara probleme orice grija din trup. Am oftat adanc si am asteptat ca bataia vantului sa-mi calmeze pulsul.Vis-a-vis de mine,un barbat  se uita dezgustat la hainele zdrenturoase de pe mine.Mi s-a facut rusine de el,m-am inrosit la fata,am inghitit sec si am intors privirea inspre maternitate,pentru a nu-i da dreptate intr-un mod indirect ca da,asa e ,arat ca ultimul om de pe Pamant.M-am asezat pe o bordura,mi-am dat parul dupa ureche ,si l-am privit cu coada ochiului .Inca era acolo,si-i simteam in continuare privirea atintita asupra mea.Ma simteam intr-un fel prost.Nu stiam ce doreste de la mine,si mi-era teama sa-l intreb.Poate doar mi s-a parut,poate lacrimile mi-au afectat vazul,poate pur si simplu se uita intr-un punct fix si nu-si dadea seama.Si totusi… .

Puteam auzi clar cum pe Independentei o ambulanta isi facea loc prin traficul grosolan de la ora patru ,si puteam vedea agitatia din interiorul ei: o femeie insarcinata in luna a noua in plina ei tinerete tinandu-se puternic dar nesigur cu o mana de targa,iar cu celalalta mana de bluza sotului ei beat crita ,fiind luat la fel de pe neprergatite ca si ea,scrasnind din dinti , si cu fruntea transpirata .M-am dus in interiorul maternitatii sa-mi iau un cappuccino  de la automatul de cafea.Mirosul de steril,de spirt si medicamente,impreuna cu boala ,nesomn si stres se combinau in sala de asteptare ,unde tinerii,adultii in toata fierea ,sau batranii erau nevoiti sa stea pentru a astepta sa vina pe lume noile generatii de copii crescuti in agonie.Mi-am luat cappuccinoul si am inceput sa sorb din el .Sunetul sirenei se apropia din ce in ce mai tare .Usile ambulantei s-au deschis brusc si s-au putut auzi strigatele de durere  venind de-afara . M-am uitat pe geam si am vazut cum barbatul care o insotea pe femeia de pe targa,caruia nu-i dadeam mai mult de douazeci si trei de ani,se agita pe langa targa,incerca sa ii tina in palme mana incordata ,sa o linisteasca,sa o inveseleasca,dar nu  facea decat sa o streseze mai tare.

M-am gandit sa nu mai pierd timpul si sa-mi termin bautura afara,unde ar fi putut sa se mai raceasca si unde as fi auzit altceva inafara de injuraturi la adresa medicilor,strigatele de disperare ale femeilor aflate in travaliu ,intrebarile inocente,dar agasante ale copiilor plictisiti din incapere.M-am indreptat inspre usa,m-am aranjat putin in reflexia din ea si am iesit,simtind dupa cateva secunde cum frigul se adapostea din nou in hainele mele.

In curte stateau nu mai mult de zece oameni si priveau pierduti in gol,gandindu-se probabil la noptile nedormite ce vor urma,la sacrificii,la faptul ca timpul trece repede si noi imbatranim fara sa ne dam seama.

Advertisements

Amintiri ( partea a III-a )

M-am asezat in dreptul unui magazin cu antichitati,unde eram cat de cat ferita pe umezeala.Simteam mirosul de vechi,si eram tentata sa intru,sa iau un loc undeva,sa ma uit la praful de pe carti si portelanuri din secolul trecut,dar am ales sa privesc in jur.Vis-a-vis de mine,o batranica cersea,stand intr-o cabina telefonica.In fata mea,un barbat statea si se lasa plouat ,in timp ce isi savura incet berea.Mi s-a parut putin iesita din comun privirea lui.Se uita intr-un punct fix cu ochii lui negri si cerea parca ajutor.Parca mai vazusem privirea asta undeva.Nu erai cumva chiar tu?M-am apropiat de acest domn si mi-am sprijinit barbia de umarul lui,asteptand sa-i vad reactia  .Nu s-a miscat din loc.Continua sa isi bea nepasator ultimele cateva guri din Heinekenul pe care il avea,si ,la final,s-a ridicat de pe ghiveciul pe care statea si a plecat,lasand in urma lui numai parfumul sau masculin si sticla de bere. Pe strada ,o fata a inceput sa alerge ,murdarindu-si papucii din piele pe care ii avea in picioare.Plangea.Nu aveam cum sa nu observ asta.Ochii ei mari,de-un albastru pur,erau acum rosii,umflati de la vantul care-i batea in fata si de la lacrimi pierdute in Piata Unirii.Incercam sa-mi imaginez ce a patit.Poate alerga si ea de oamenii care au inconjurat-o in statia de tramvai .Poate nimeni nu o intelegea si vroia sa isi gaseasca scaparea pe o banca din Fundatie.Poate avea nevoie de un prieten si il cauta.Mi-am continuat drumul uitandu-ma in toate directiile.M-am oprit pentru cateva secunde in fata Tuffliului si mi-am imaginat cum e sa mananci ceva dulce dupa atata timp.M-am uitat la preturi.Cinci ron o prajitura cu martipan.Am rascolit prin buzunarele gecii mele si am numarat tot ce aveam.Doi ron si zece bani si un nasture.M-am strambat pentru cateva secunde in fata vitrinei unde imi puteam vedea reflexia si ,fara sa vreau,m-am gandit cum de am ajuns in halul asta.Cearcanele pronuntate,parul lipsit de forta si stralucirea de altadata,mainile slabe ,uscate,vinete, ochii, palizi si tristi.Mi-era rusine de mine.Nu mai vedeam in ochii mei voiosia de altadata,nu mai aveam bucle,si pielea nu mai era la fel de fina ca in trecut.Ma simteam asa batrana si slabita la cei douazeci si cinci de ani ai mei.Ma gandeam la tine si la cum ai reusit sa ramai la fel ca in prima zi cand te-am cunoscut.Si astfel,ma apuca iar melancolia.

Pe niste carti asezate una peste alta din fata unui anticariat era pusa o cana cu ceai din care se puteau vedea iesind aburi.O doamna de vreo trezeci si ceva de ani statea si se uita la rubrica ‘Psihologie’,in timp ce un baietel de cativa ani ce o insotea se invartea pe langa toneta.I-am urmarit pentru cateva secunde in timp ce o luam spre Republica.Femeia s-a uitat de cateva ori la el,apoi a continuat sa caute ce avea nevoie.Baietelul alerga in zig-zag,sarea in spatele ei,s-a impiedicat de propriile-I picioare,si a cazut peste vraful de carti aranjat pe care l-am mentionat mai devreme.Am putut auzi de la zece metri cum cana s-a facut bucati,cum cartile au cazut intr-o balta din apropiere,cum copilul plangea disperat,si cum mama ii tragea palme ,toate acestea in timp ce vanzatorul se uita la ei si radea cu pofta.Am chicotit vreme de cateva secunde.Imi venea in minte imaginea copilului impiedicandu-se iar si iar,a reactiei mamei la vederea dezastrului,la rasetul ce ii facea burta vanzatorului sa se miste in toate partile.M-am oprit brusc pe trotuar si am tras un ras isteric.Lumea se uita la mine ,continua sa mearga si incepea sa rada si ea.Eram constienta de faptul ca radeau de mine si ca nu vazusera scena de mai devreme,dar cu toate astea continuam sa rad cu toata forta,ca sa imi amintesc cum e sa fii fericita iar.