Varfuri despicate de calcar

Grabindu-ma sa ajung pana la Hala Centrala, am inceput sa numar cu aproximatie ,din pura obisnuinta , numarul persoanelor care traversau strazile Iasiului intr-o zi de joi dupa-amiaza, la ora trei. N-am ajuns la cine stie ce concluzie,avand in vedere faptul ca, din lipsa de exercitiu, calculele matematice de orice gen , fie ele de cea mai simpla natura,ma pun in dificultate de cele mai multe ori , si mai ales cand sunt in timpul unui efort fizic considerabil .

Am inceput sa ma izbesc peste tot felul de indivizi grabiti al caror paltoane de stofa se rasfirau, de la vant, pe tot trotuarul , impiedicand, cu ajutorul nasturilor si a cusaturilor de la maneci, doamnele de varsta a treia si sacosele lor de Kaufland. O batranica venea dinspre parc ,in sens contrar drumului meu, imbracata in totalitate intr-un negru sidefat si cu un albastru strident in varful capului ,iluminand intreaga strada prin contrastul aproape gothic de la baza corpului cu stilul violent de colorat al parului. O durere de cap care creste ritmic de la ceafa pana in crestetul capului si ,mai apoi,pana la tample, afectand mai bine de treizeci si ceva de persoane al caror corp se faramita treptat cu fiecare pas catre Palatul Culturii, respectiv Piata Unirii.

Ma uitam insistent si incepeam sa ma scarpin prin par, avand continua senzatie ca mi se decoloreaza parul si ca urmeaza sa capete o nuanta la fel de tipatoare cu cat ma apropiam mai tare de intersectie, si ,dintr-o neincredere fata de propria persoana, incepeam sa-mi smulg din breton si din firele despicate de la baza cateva suvite pentru a convinge total ca nu incep sa prezint aceleasi caracteristici avangardiste ale batranei din parc. Cu fiecare fir simteam cum scalpul incepe sa-mi emane miros de nuantator si rupeam si toata forta smocuri intregi de par. De le violet la rosu aprins,fiecare fir isi schimba culoarea de la radacina pana la varfuri,strangandu-ma de incheieturile mainilor si izbindu-ma fara pic de jena peste palme si fata,in plina strada.  Pielea capului dadea semne de iritatie si simteam cum fiecare celula mi se zbatea pe oase, plangandu-se ,in asa fel incat sa auda atat oamenii,cat si paltoanele si gentile lor, ca circulatie publica este destul de greoaie pentru o zi atat de obisnuita de aprilie…Indignate de ignoranta fiecarui obiect vestimentar prezent la momentul respectiv , si de impertinenta cu care vantul le zdruncina cu fiecare pas, smocurile ramase s-au agatat de umeri si-au inceput sa imi zgarie,prin pardesiu si pulovere, pe corp, tot felul de injurii aduse la adresa umanitatii si o scrisoare de adio pe care nu am putut, mai tarziu,  sa o descifrez din cauza scrisului necaligrafic din dreptul coastelor.

Ajunsa in fata trecerii de pietoni, si pregatita fiind sa traversez strada ,am simtit cum a inceput sa se miste ceva pe sub talpi, apucandu-ma cu totul de varful bocancilor si de sireturi, si ,mai apoi , de genunchi, solduri si brate,impiedicand orice posibilitate de a mai inainta inspre Hala. Intinsa fiind,pe jos, am observat,in reflexia geamului unui autobuz 41 cum resturile de scalp stateau impastiate pe asfalt , acoperite de un strat vinetiu de culoare si sange, oprindu-mi ,cu ajutorul parului, circulatia sangelui din intreg corpul…

Nu cred ca mai are sens sa spun ca asta mi-a dat cu totul peste cap programarea la coafor .

 

 

 

 

 

 

 

 

( Nu,dar serios acum, m-am vopsit )

Advertisements

Sa traiti

Pai si ce cautam intr-o camera goala? Ce facem si cine suntem?O hartie si un pix cumparat cu 50 de bani de la o taraba din Tatarasi.

Hai sa ne asezam putin pe birou si sa scriem ce urmeaza a fi o poveste de amor comerciala si s-o vindem la preturi exorbitante indragostitilor de Valentine’s Day.

 

Viitorul iti surade

In ultima vremprezente am o obsesviitorie tampita legata de par. Ma uitam zilele trecute pe niste poze vechi de-ale de acum 2-3-4 ani cand eu aveam parul lung si cute.Cine naiba m-a pus sa mi’l tai?Il aveam lung,pana la fund.Ok,nu’l lasam chiar ATAT de lung,dar lung tot il lasam, acum imi ajunge pana la gat, si e destul de enervant , pentru ca nu pot sa fac decat sa’l las despletit si intr-o coada amarata, din care ies 3 fire de par. Daca l-as fi avut lung probabil as fi putut sa’mi fac codite impletite ( hippie style ^^ ) , sa’mi pun chestii tampite in par ( NU BENTITE!NU CLAME ROZ!) cum ar fi lana pe care as infasura’o pe niste suvite si etcetera.

Parul meu are o istorie destul de importanta pentru mine .

La un an si jumatate eu puteam sa’mi prind cu usurinta buclele in codite .La un an jumatate si o zi n-am mai putut.De ce? Sa zicem doar ca nu ar trebui sa lasati niciodata un copil de un an jumate singur in camera cu o foarfeca pe masa si niste codite gata de taiat.Stiu ca am ascuns ‘crima’ dupa canapea, si am intins restul parului pe jos, gandindu’ma ca mama o sa creada ca e parul pisicii.

Si dupa asta nu mi l-am mai tuns 8 ani jumate :\. La 10 m-a apucat prostia si am pus’o pe mama sa mi’l taie ,ramanand cu el doar pana la coaste.

Intr-a 5-a mi l-am taiat iar, mai scurt,pana la umeri, peste 2 luni urmand sa fie taiat din nou, inca 10 cm. De atunci mi l-am lasat asa, scurt.O data la juma de an mi’l tund la fel , si nu stiu de ce. Acum vreau o schimbare :\ Mi-l las lung,pana la ţâţe .

…Totusi, nu inteleg de ce va spun asta voua.