Can you fall with me?

Unde esti?Ma uit in jur,iti caut mana,iti caut ochii ,iti caut felul tau unic de a-mi zambi ,dar nu esti nicaieri.De ce ai plecat?De ce m-ai lasat aici , singura , expusa la toate rautatile societatii?De ce ai plecat si m-am lasat sa dorm printre capace de sticla si fum ? As fi vrut ca in aer sa nu simt doar particulele de praf si sa nu mai simt mirosul de mucegai.As fi vrut sa-ti simt mirosul parului si-al parfumului tau amar.As fi vrut sa ma tii in brate,sa imi soptesti numele printre buclele mele firave si sa astept sa-ti aud ecoul in urechi.Vreau sa-ti simt gustul buzelor din nou,sa-ti sarut lacrimile atunci cand esti trist,si sa-ti ating zambetul cand esti fericit.Dar degeaba.Tu nu mai esti.Te caut disperata intr-un oras plin de tampiti,si-ai disparut complet.Acum am devenit oficial una de-a lor.

Da!Asa e .Sunt o tampita ca te-am lasat sa pleci pe usa de brat cu o alta .Sunt o tampita ca te-am lasat sa fugi de probleme si nu te-am invatat cum sa le invingi.Sunt o tampita ca inca te caut.Da!Asa e .Sunt o tampita,o tampita care inca invata ce este iubirea.

Te visez cum imi spui noapte buna,iar cand ma trezesc iti vad chipul pe tavan.Sunt complet disperata dupa tine.Te vreau doar pentru mine.Vreau sa ma trezesc si sa te gasesc in bucatarie ,citind ziarul si,cu pleoapele aproape inchise,sorbindu-ti din cafea.Te vreau,dar tu nu mai esti al meu.Ai plecat,si ai luat cu tine si binele,si raul.Ai plecat,si ai luat din mine pana si ultima mea rasuflare.Ma intind cu totul pe saltea,ma uit plictisita inspre geam,si-astept sa mi se scurga o lacrima pe obraz.De ce?

Advertisements

Amintiri ( partea a III-a )

M-am asezat in dreptul unui magazin cu antichitati,unde eram cat de cat ferita pe umezeala.Simteam mirosul de vechi,si eram tentata sa intru,sa iau un loc undeva,sa ma uit la praful de pe carti si portelanuri din secolul trecut,dar am ales sa privesc in jur.Vis-a-vis de mine,o batranica cersea,stand intr-o cabina telefonica.In fata mea,un barbat statea si se lasa plouat ,in timp ce isi savura incet berea.Mi s-a parut putin iesita din comun privirea lui.Se uita intr-un punct fix cu ochii lui negri si cerea parca ajutor.Parca mai vazusem privirea asta undeva.Nu erai cumva chiar tu?M-am apropiat de acest domn si mi-am sprijinit barbia de umarul lui,asteptand sa-i vad reactia  .Nu s-a miscat din loc.Continua sa isi bea nepasator ultimele cateva guri din Heinekenul pe care il avea,si ,la final,s-a ridicat de pe ghiveciul pe care statea si a plecat,lasand in urma lui numai parfumul sau masculin si sticla de bere. Pe strada ,o fata a inceput sa alerge ,murdarindu-si papucii din piele pe care ii avea in picioare.Plangea.Nu aveam cum sa nu observ asta.Ochii ei mari,de-un albastru pur,erau acum rosii,umflati de la vantul care-i batea in fata si de la lacrimi pierdute in Piata Unirii.Incercam sa-mi imaginez ce a patit.Poate alerga si ea de oamenii care au inconjurat-o in statia de tramvai .Poate nimeni nu o intelegea si vroia sa isi gaseasca scaparea pe o banca din Fundatie.Poate avea nevoie de un prieten si il cauta.Mi-am continuat drumul uitandu-ma in toate directiile.M-am oprit pentru cateva secunde in fata Tuffliului si mi-am imaginat cum e sa mananci ceva dulce dupa atata timp.M-am uitat la preturi.Cinci ron o prajitura cu martipan.Am rascolit prin buzunarele gecii mele si am numarat tot ce aveam.Doi ron si zece bani si un nasture.M-am strambat pentru cateva secunde in fata vitrinei unde imi puteam vedea reflexia si ,fara sa vreau,m-am gandit cum de am ajuns in halul asta.Cearcanele pronuntate,parul lipsit de forta si stralucirea de altadata,mainile slabe ,uscate,vinete, ochii, palizi si tristi.Mi-era rusine de mine.Nu mai vedeam in ochii mei voiosia de altadata,nu mai aveam bucle,si pielea nu mai era la fel de fina ca in trecut.Ma simteam asa batrana si slabita la cei douazeci si cinci de ani ai mei.Ma gandeam la tine si la cum ai reusit sa ramai la fel ca in prima zi cand te-am cunoscut.Si astfel,ma apuca iar melancolia.

Pe niste carti asezate una peste alta din fata unui anticariat era pusa o cana cu ceai din care se puteau vedea iesind aburi.O doamna de vreo trezeci si ceva de ani statea si se uita la rubrica ‘Psihologie’,in timp ce un baietel de cativa ani ce o insotea se invartea pe langa toneta.I-am urmarit pentru cateva secunde in timp ce o luam spre Republica.Femeia s-a uitat de cateva ori la el,apoi a continuat sa caute ce avea nevoie.Baietelul alerga in zig-zag,sarea in spatele ei,s-a impiedicat de propriile-I picioare,si a cazut peste vraful de carti aranjat pe care l-am mentionat mai devreme.Am putut auzi de la zece metri cum cana s-a facut bucati,cum cartile au cazut intr-o balta din apropiere,cum copilul plangea disperat,si cum mama ii tragea palme ,toate acestea in timp ce vanzatorul se uita la ei si radea cu pofta.Am chicotit vreme de cateva secunde.Imi venea in minte imaginea copilului impiedicandu-se iar si iar,a reactiei mamei la vederea dezastrului,la rasetul ce ii facea burta vanzatorului sa se miste in toate partile.M-am oprit brusc pe trotuar si am tras un ras isteric.Lumea se uita la mine ,continua sa mearga si incepea sa rada si ea.Eram constienta de faptul ca radeau de mine si ca nu vazusera scena de mai devreme,dar cu toate astea continuam sa rad cu toata forta,ca sa imi amintesc cum e sa fii fericita iar.

Biscuiti cu cacao

Mi se-ncalcesc buzele cand iti pronunt sublimul nume

Si ochii mi se-ncanta de cate ori de vad

Viata-i ca o franghie ce atarna’n firav val,

Cu aripile-i mute intinse-n crud amar.

*

Mi se-mbata visele cand iti vad chipul domol

Si degetele’mi canta cand iti ating trupul gol

Mintea’mi-o ia razna si inima-mi-e martor

Ea bate-n plapand soare,

Si stelele-mi cobor

In adancul sufletului..

(asta se intampla cand te plictisesti prea tare in timul orelor )