Unicorni si artificii!

Ultima zi din an! Ultima zi dintr-un an plin de clipe minunate alaturi de cei dragi,plin de surprize de tot felul,plin de iubire si fericire,dar si de tristete.Nimeni si nimic nu e perfect,dar anul asta a fost special.Mi-am pus cateva dorinte la ora 00:00 , 1.01.2010 ,si da,toate,absolut toate mi s-au impinit,si as dori sa impartasesc cu voi ( daca nu va plictiseste ) tot ce mi s-a intamplat anul asta ,anul 2010:

– Am iubit si am fost iubita;

– Am ras si singura ( suna cam ciudat,dar ,hei! nu cred ca-s singura care a patit-o ) ,am ras si cu altii,am simtit ca nu exista nimic mai bun pe lume decat sa zambesti si sa vezi zambetul  celor pe care ii iubesti si ii simti aproape;

– Am intrat la CNAOB,si am intalnit oameni minunati alaturi de care imi voi petrece ultimii patru ani de scoala,si care,sper,ni-i vom aminti cu placere cu trecerea timpului.;

-Am intalnit-o pe Arcadia,Andreele ( se stiu ele ),pe Rebeca ( si Iris ) si colegii noi care mi-au facut anul mai bunsi i-au dat o culoare aparte;

– Am invatat sa ma cunosc mai bine,sa fiu mai sincera cu cei din jur;

– Am avut primele mele targuri handmade ( oficiale ) ,avand-o langa mine mereu pe Ilinca,de care m-am apropiat si am ajuns sa o iubesc ca pe o sora;

– Am trecut cu bine de examen;

– Am avut parte de noroc pe tot parcursul anului ,si rareori am intampinat dificultati;

– Am avut inspiratie si am reusit sa scriu/desenez/creez  lucruri cat de cat reusite;

– Am reusit sa ma impac cu fostii colegi ,si sa ma bucur de momentele petrecute impreuna;

– Am avut norocul de a da peste niste profesori intelegatori,care te invata carte calumea,si de un diriginte genial <3;

– Am reusit sa simt si anul asta briza marii si nisipul sub talpi;

– Am ras si plans alaturi de vikingele mele;

– A mai trecut un an ,am mai crescut,am mai inteles lucruri pe care inainte nu le puteam intelege;

-A mai trecut un an ,si simt ca iubesc viata din ce in ce mai mult.

Voi ce ati facut anul asta? Ce v-ati fi dorit sa se intample,si nu s-a intamplat? Ati fost fericiti?( daca vreti,spuneti la rubrica comantarii )

In orice caz,imi doresc ca in 2011 sa am parte incontinuare de momente frumoase alaturi de cei pe care ii cunosc si iubesc,si sa iubesc anul care vine la cel cum am iubit si anul 2010.

Va doresc toate cele bune ,si sa ne auzim cu bine si dupa ora 00:00 – 1.01.2011.La multi ani!

~Lefko

Advertisements

Amintiri ( partea a IV-a )

Vantul imi despletea parul prins la spate mi se prindea de obrajii umezi.Prin Piata Unirii nu era nici urma de tine,si ma uitam in jur ,sa ma gandesc pe unde as putea sa merg mai departe.Deasupra capului meu zburau agitati porumbeii ,cautandu-si de sus un loc ferit de frig.M-am asezat pentru cateva minute pe banca din fata statuii.Nu aveam niciun chef sa merg si ma gandeam cum as fi vrut sa stau cu tine ,sa nu-mi spui absolut nimic,sa nu ma saruti,sa nu ma privesti in ochi.As fi vrut sa stiu ca esti cu mine si imi tii de cald,aici,pe banca asta atinsa de drama iesenilor ce isi risipeau timpul prin Centru . Mi-am sprijinit capul in maini,si am privit cum lumea trecea in fata ochilor mei ,si se risipea incetul cu incepul ,sub pasaj,in tramvaie,sau magazinele de pe Cuza Voda.Peste strada se putea observa cum copacii se pierd prin miscarea lor nesigura si  nu ma puteam gandi decat ca  eu eram asemeni frunzelor lor.Nu aveam stabilitate,vantul ma desprindea usor de lume,purtandu-ma mai apoi pe toate strazile Iasului singura si confuza.

Mi-am pipait varful buzelor.Nu mai aveau pe ele amprenta saruturilor tale iar rujul de pe ele nu mai era intins.Doamne,cat de frica imi era ca nu te voi ma gasi niciodata!Am inghitit sec si am observat cum ochii parca imi ardeau.Inima imi batea cu putere si tot corpul imi tremura.Uram senzatia asta,si oricat de mult incercam sa opresc lacrimile,nu reuseam .Imi era fortat fiecare simt,fata mi se patase de lacrimi si roseata,iar durerea o simteam pana la ultima celula din corpul meu.Plangeam in hohote ,si un baietel murdar,imbracat neglijent s-a apropiat de mine.Ochii imi erau parca infundati ,si nu puteam sa il vad foarte bine la fata.S-a uitat in jur,a facut incet un pas catre mine si mi-a intins o iconita cu Sfanta Parascheva .

‘Luati-o ,doamna,sa va ajute Dumnezeu.’

M-am intins dupa el ,sa-I  imbratisez pentru darul ce mi l-a facut ,m-am uitat la ea,mi-am muscat buza inferioara ,m-am ridicat brusc de pe banca si am pornit-o inspre Teatrul National.Oamenii se imbulzeau in statia de tramvai ,ma izbeau de tonete,ma miscau in toate partile,iar eu,total confuza,ma lasam purtata de agitatia lor.Dupa jumatate de minut,s-a lasat tacerea.Tramvaiele au plecat,lumea s-a linistit,iar eu am ramas pe loc,complet nedumerita ,ca dupa un cutremur.Nu mai puteam de frig.Mainile imi erau vinete,uscate si neingrijite,iar lumina de afara le facea sa para imbatranite si singure. M-am obisnuit prost sa merg prin oras tinandu-ma de bratul tau si holbandu-ma la ochii tai.Nu dadeam atentie locului in care eram,oamenilor care treceau pe langa noi,zgomotelor,gandurilor sau discutiei de mai devreme.Ma uitam la tine,si in acele cateva secunde in care iti vedeam ochii ciocolatii, simteam cum ma sarutai pentru prima oara,cum imi scriai prima poezie de dragoste,cum imi spuneai noaptea,inainte de a adormi amandoi imbratisati ‘te iubesc’.Acum,cand ma gandesc ca sunt singura si expusa la toate rautatile din lume,ma gandesc ca poate totul s-a petrecut doar in mintea mea.Dar totusi..totul parea atat de real.Parul,vocea,mirosul tau – toate trasaturile tale imi erau intiparite in minte pana la ultimul detaliu.In liceu,cand te asteptam dupa scoala in fata ‘Luceafarului’ puteam sa jur ca tu veneai spre mine.Simteam caldura vorbelor taleparfumul corpului tau,iubirea pe care ,cred eu,mi-o purtai in suflet.Acum am ,insa,impresia ca nu mai sunt in stare sa te gasesc si de-acum functioneaza parca doar intuitia.