Caricatura

Advertisements

capse-c

 

/n-am disparut complet/

 

 

decat de pe stalpii de inalta tensiune

(pot spune cu desavarsire ca

sigur a mai ramas putin

din bucatile de hartie desupra caruia statea scris

numele meu )

 

 

/n-am disparut complet/

 

 

decat pentru vreo

-douatreiminutezilesaptamani-

pentru ca am uitat pana si eu sa mai exist.

si mi-e mila

(de mine – in primul rand)

 

iar din prea multa mila pana si prostii dau pe-afara

( de ei )

– neuronii unora au claustrofobie –

dau din maini, scuipa,urla isteric incep sa se scurga ca o transpiratie mazgoasa pe frunte,

stergandu-si-o mai apoi cu o carpa imbibata in otet,

 

gafaie pentru ca se coc intr-un soi de analfabetism

aspirand cu pofta catre vid.

( de alea douatreiminutezilesaptamani )

 

 

/n-am disparut complet/

 

 

in momentul cand o sa aud

schieunat acid,

strigat pentru ultima data Unde esti?

atunci voi fi simtit

cu adevarat

cum  ma iau si pe mine caldurile.

 

 

(de absenta totala a propriului meu suflu

 

pe care mi l-am lasat agatat

undeva

intr-o paranteza )

 

 

/ n-am disparut complet/

 

Mozaic de cuvinte

 

Luandu-ma , nu faceai altceva decat sa ma indepartezi,

soptindu-mi la ureche

cum tremur excitata de pura nostalgie.

desculta vedeam cum mi se desfac talpile de carne,

intepate  fiind de cioburile aruncate pe jos.

Imi era frig ,iar tu ma inghetai

sub sinele de tramvai,zambind.

 

Imi duceam ce mai ramasesera

din oase in dreptul fetei

si ma chinuiam sa-mi scot dintre dinti

resturile acelea de cuvinte

(  dar tu nu pleci? )

pe care trebuia de mult sa ti le scuip pe pantofi

ma multumeam doar sa las

literele anapoda sa-mi curga de pe barbie,in jos,

pana atingeau asfaltul.

 

/avea gust de mucegai,trebuie sa recunosc/

 

priveai totul ca pe un spectacol,aruncandu-mi cuvintele printre cioburi, din cand in cand

aplecandu-te la fiecare scancet in fata mea

imi sorbeai firimiturile de paine de prin par,

Atunci te opreai si imi mangaiai crapaturile de la picioare

si plangeai

te spargeai si tu ,infigandu-te ,

ciob de sticla,

pe sub unghii ,intre degete ,si calcaie,

 

( acum aveai si tu gust de mucegai )

ma lasai singura,purtandu-mi doliul nud ,

in fata bisericii.

Yep.This is it.

Deci.Hai sa incep cu deci.Nu am mai scris de foarte mult timp ce am mai facut pe blog,si astazi mi-am dat seama ca blogul si-a mai pierdut din esenta de alta data.In trecut scriam toate fazele amuzante care mi se intamplau acasa/pe strada sau la scoala ,spuneam tot ce gandeam.Acum mi se pare putin cam rigid blogul.Nu spun ca am nu as mai scrie povestiri/poezii pe blog si in viitor,dar spun ca ar trebui sa revin la vechea traditie cu scrisul exact ca intr-un jurnal aici,pentru ca asta facea blogul special .Zilele astea am sa incep sa trec la metoda asta si sper ca o sa va placa ce cititi.

Daca aveti sugestii puteti sa dati comment pe postul acesta sau sa ma contactati pe idul meu ( pentru cei care ma stiu ) .Take fucking care! ~Lefko

Amnezie

N-as schimba pentru nimic in lume felul in care ma privesti in fiecare zi dimineata,cand ,desi nu is aranjata si arat monstruos ,imi beau cafeaua cu frisca si scortisoara calda si te apropii de mine si imi iei mainile intr-ale tale si le saruti,si imi spui apoi ca arat mai frumoasa ca niciodata.

Ador clipele in care este frig si lumea se agita pe strazi ,cautand un loc in care sa se incalzeasca ,intr-o cafenea sau un magazin de pantofi,si numai noi stam linistiti,ghemuiti pe o banca,imbratisati,ca si cum nimic nu ar conta in lume si numai chicotitul nostru ne-ar incalzi trupurile inghetate.Ador clipele in care ne jucam ore intregi ca niste copii prin parcuri si radem,si facem glume prostesti si,la sfarsit,cand se intuneca si parcul este gol,plecam acasa ca niste adulti,extenuati dupa o zi de lucru . Ador clipele in care ,desi stam tacuti unul langa altul,privirile noastre parca vorbesc,si isi recita una alteia versuri romantice de Sándor Petőfi.Ador sa fiu cu tine.Ador sa iti ating parul si sa ma joc cu el atunci cand esti suparat , iar tu sa iti pleci apoi capul pe pieptul meu si sa atipesti,macar pentru cateva secunde,in bratele mele.Ador sa stiu ca esti langa mine si ma faci sa rad de la cele mai mici lucruri ,ca indiferent de situatie,ma faci sa uit de toate grijile din lume.

Dar acum, in timp ce scriu aceste randuri despre tine,despre noi,ma gandesc cu groaza : oare tu chiar existi,sau esti doar in mintea mea?

Biscuiti cu cacao

Mi se-ncalcesc buzele cand iti pronunt sublimul nume

Si ochii mi se-ncanta de cate ori de vad

Viata-i ca o franghie ce atarna’n firav val,

Cu aripile-i mute intinse-n crud amar.

*

Mi se-mbata visele cand iti vad chipul domol

Si degetele’mi canta cand iti ating trupul gol

Mintea’mi-o ia razna si inima-mi-e martor

Ea bate-n plapand soare,

Si stelele-mi cobor

In adancul sufletului..

(asta se intampla cand te plictisesti prea tare in timul orelor )

Nu e ceea ce crezi

In ochii tai,iubitule,ma pierd si caut o cale de iesire

Dau peste niste trepte,cad,imi fug genunchii , si stau singura in inima ta,

inchisa ca’ntr’o celula

‘Unde sunt restul?De ce ma lasi asa?’

Din intuneric disting o slaba licaire,

Ma uit mai bine,iti vad chipul , ma apropii,si te sarut.

Obrajii’mi sunt inundati de izvoare,

iar parul mi se misca usor .

Printr’o singura atingere de’a ta uit unde sunt.

Imi opresti bataia inimii ,

ma lasi sa ma prabusesc,imi dau ochii peste cap ,si tu pleci,si ma lasi singura…parasita de emotii.

Noaptea’mi este martora ,si ochii tai negrii ne sunt judecatori.

Negrul mintii imi lumineaza calea,

sub forma unor litere’ngrosate.

Imi intorc privirea ,ma uit la ele atent,deschid gura ,si citesc cu vocea stinsa:

‘Soarece de mititica’.

O:Bhai,imi place mai mult poezia asta decat cea din manual!