Genialitati la kilogram

sdc

Vremea geniala o prinzi numai cand ploua. Asta pot sa spun pentru inceput. Astazi pot sa spun ca a fost o zi plina de genialitati . Nu , nu am facut lucruri geniale , nu am inventat un nou prototip pentru a gasi martieni in copaci, deghizati in frunze , nu , pur si simplu am vazut niste oameni geniali, pe skate-uri , alaturi de Buburuza. Ma rog, nu ne-am uitat numai la oameni toata ziua. Ne-am distrat in stilul nostru.

Totul a inceput la ora 12 jumatate,cand a trebuit sa ma intalnesc cu Buburuza in Centru , pentru a urca in Copou,pentru a revedea chestiile alea din fimo , facute grosolan in graba , si expuse in mini-tarabe. Trebuia sa mergem pe Lapusneanu ,pentru a  nu mai ocoli si a traversa , cand , deodata a inceput sa tune si sa se pise cerul. Libraria Cafenea a fost unica si singura noastra salvare , asa ca am intrat si am baut niste limonada cu miere.In timp ce vorbeam cu Buburuza, am primit un apel neasteptat de la mama , care m-a facut sa’mi dau seama ca mobilu meu s-a stricat , si ca acum abia aud ( nu , nu va spun de ce , desi stiu de ce si ce nu stiti voi e de ce stiu eu si de ce nu va spun eu de ce ) cand ma suna cineva .Dupa ce am stat in jur de o ora la librarie am iesit pe Lapusneanu ( inca ploua ) si am inceput sa ne prostim pe acolo , dansand de unele singure in liniste , inconjurate de..nimic, si cantand : I’m dancing/singing in the rain.

Desigur , scenele pe care le-am facut au fost mai mult decat penibile , desprinse  parca din desene animate si videoclipul de la MCR : Helena , insa ne-am distrat copios ,razand cam 5 minute singure, vocea noastra auzindu’se in bataia vantului. Dupa ce mi-am udat skateshoesii la extrem , apa ajungand pana la piele , am mers la Buburuza acasa , unde am fost primita cu ospitalitate de mama acesteia , care a cantat cu noi : Pusca si cureaua lata , si mi-a oferit pantofii Buburuzei , mai mici cu un numar , dar mai calde cu 15 grade.

Am plecat zambind , luandu’mi ramas-bun de la doamna mama lui Buburuza , si cantand in continuare , tip de 10 minute cu fiica’sa melodia de mai sus, fara a da atentie pe moment durerii insuportabile cauzate de papucii numarul 39. Ne-am indreptat cu pasi rapizi spre Parcul Expozitiei , unde am stat si ne-am holbat/ras-uitat/de 50 de  mii de ori la plasticaraie. Desigur,asta n-a fost chiar o tortura,pentru ca pe durata a 3 ore ( cat am stat acolo ) pot sa spun ca am salivat /ras/vorbit intens . Chiar exista zaruri cu diferite pozitii?Damn, trebuie sa n-ai pic de imaginatie ca sa dai 5 lei pe o bucata de lemn care sa iti spuna ce sa faci , si cand.

Cred ca am probleme cu urechile , pentru ca de cel putin 100 de ori am intrebat’o pe Buburuza ce naiba zice , spunandu’i apoi cu zambetul pe buze ce am inteles .Am sa va dau un exemplu mai interesant de azi.

Ce a spus ea-Ce pervers e,dar ce inocent a sunat.

Ce am inteles eu-Vrei sa’mi dai tomate de Pasti?

Dupa ce am mai chibitat pe banca,plangandu’ma ca ma dor picioarele ,am plecat spre casa. Pe drum , s-au mai intamplat cateva lucruri iesite din comun.Am dat peste al meu frate , impreuna cu a sa Teca ,  m-am furisat in spatele lor, spunandu’le ca daca isi mai iau inghetata , se ingrasa si pleznesc.Inainte de a fugi spre ei , i-am spus in graba lui Buburuza  :’Uite’l pe frate’meu  si Teca’ , schimbandu’ne in acel moment rolurile , ea fiind cea surda si eu aia cu auzu bun. Tot ce pot sa va spun eu este ca ea a inteles asa :

-Frappe ne-a ciordit!

Revenind la Teca si Frate . Am inceput sa vorbit putin ,cand deodata o turma de skateri , printre care si unu mai morcov ( genial as zice ) ( ma rog, am , ca Buburuza saliva in prostie ) , poreclit de Buburuza ‘ Genialitatea Extrema’ .Eu mancam in acel moment un fornetti delocios cu telemea,proaspat scos din cuptor, cand NAIBA m-a pus sa-i spun Catalinei ca a trecut pe acolo Fat-Frumos. M-a apucat de mana in care tineam delicatesa ,strangandu’ma puternic de ea, si a inceput sa alerge singura, eu ramanand pe loc cu telemeaua intinsa pe mana ca un jeleu pe o bucata de paine,ea dandu’si seama de ‘incident’ abia dupa 3 secunde, cand a vazut ca eu nu aveam mana atat de moale si calda .

Nu v-am spus chiar tot , si sincer nici nu cred ca ar trebui sa va intereseze mai mult decat ce am spus mai sus , asa ca o sa va spun ca ne-am luat ramas-bun la ora 8 fara 25 , lasand in urma o zi speciala, a genialitatilor pure si extreme.

Advertisements