Praf de tamaie

Undeva,de departe,pot vedea cum la vale tipa trenul ,si ne cheama,dar fuge de noi.

Ma uit in jur,miros parfumul ascutit al fricii,

Si sub  barbie imi gadila ca pe vremuri

Amintirea chipului tau.

Intind o mana,iar din ea mi se scurg venele

Se-ntind pe jos,se ghemuiesc,si-ntr-o secunda se faramiteaza

Le privesc cum se strecoara pe sub calcaie si se descompun si mai tare

Si din ele nu mai raman

decat ecoul trenului plecat  odinioara din  gara.

Advertisements