Afisisisisis

Unu Doi Hei Hei

Azi a fost o zi ..sa zicem mai ciudata.

Prima ora am avut istorie,ne-a ascultat, si-apoi a urmat ora de muzica.Nu aveam nici caiet de muzica,nici manual,asa ca ,din lipsa de ocupatie ,am inceput sa desenez.Trag eu 2-3 linii,vien profa la mine si imi spune ca am lasa sa desenez la ora de muzica daca fac o expozitie in scoala.M-am uitat la profa cu ochii aia de ‘O.o’ si i-am spus cu zambetul pe buze daca ea chiar vorbeste serios.A spus ca da,dar trebuie sa vorbesc cu profa de desen si s’o intreb si pe ea daca se poate.Am stat cu zambetul pe buze toata ora.Apoi a urmat mate.Incepeam sa sforai,insa ambitia mea de neegalat mi-a spus ” trezeste’te ,femeie,ca dai test din porcariile astea’ , m-am trezit ,si am inceput sa scriu.

La romana trebuia la tema sa ne facem autoportretul in versuri,si nah ,am ridicat disperata mana ca sa citesc si eu.Profa m-a pus , normal,eu am inceput sa tusesc,sa’mi reglez voceam,si am inceput sa citesc:

‘In stropi de ploaie scursi pe fereastra

Imi poti vedea chipul usor intristat,

prin norii cenusii imi poti vedea parul

Curgand incet ,inspre oras.

Buclele’mi firave imi inchid ochii

Care cauta disperati versuri pure in viata de zi cu zi.

Sus,pe deal,imi gasesti sufletul,care asteapta,si care asteapta.

Apropia’te acum,apropia’te incet,

Caci pe el scrie dezordonat ‘ tragic suflet ,in duet’.

Nasu’mi singur simte teama,

Si urechile’mi sunt mute.

Caci sunt singura,si nu vreau

Sa aud ,sa vad ,sa aflu ,sa stiu…

Rautatile de acum ,rautatile de demult.

Sunt un fir de prf ,vazut in laborator,la microscop,

Trebuie sa ma vezi detaliat,sa ma cunosti

Trebuie sa ma accepti asa cum sunt,trebuie sa intelegi

Ca asa am fost,sunt, si poate voi fi.

Trebuie sa stii..’

Mi-am ridicat capul din caiet si m-am uitat in jur,in clasa ,si toti erau ceva gen 😐 ,apoi 🙂 ,apoi s-a auzit de prin fata:* clap *( bataie din palma) ,apoi un alt * clap*  apoi * clap clap *,apoi *clap clap clap * ,*clapclapclapclapclap*uuuuhuu*clapclap* ,si m-am inrosit toata.Profa se uita la mine si zambea si a inceput sa spuna povestea vietii ,cum ca la inceputul clasei a 7-a ,cand am inceput sa scriu,credea ca ma ajuta tata ,dar intr-o zi am scris o povestire in clasa,si i-am dat’o sa citeasca,sa vada si ea ca nu’i adevarat,si a ramas tampita,si mi-a spus sa particip cu ea la un concurs,ca n-ar fi banuit ca eu pot sa scriu atat de bine si ca nu stiu ce si nu stiu cum si a zis ca am talent ( si valoare ,uh uh ) si ca sa o tin tot asa.Eram ceva gen : okthxbbye,pentru ca nu cred ca stiu sa scriu atat de bine,nu am cum,pnm,am doar 14 ani.

La chimie profa era de 10 ori mai simpatica ca de obicei si am incercat toata ora sa ma abtin,si sa nu ii ating burtica,cum fac atunci cand vad ceva simpatic ( stiti si voi ) .Tentatia era foarte mare cand a inceput sa rada cu Gabriel,insa nu puteam sa fac asa ceva!Pe urma a urmat..latina cred.Da,latina.N-am mai facut’o ,pentru ca a lipsit profa,asa ca am stat in banca si am ascultat  cum Nadine ii dadea sfaturi lui Timofte in legatura cu intalnirile si fetele ( …oook),apoi m-am mutat pe la perete,unde faceau astia scandenberg ( sau cum puii mei s’o scrie ) si vedeam cu astia se chinuie si se-nrosesc la fata.Cam atat pe ziua de azi.Poate postez mai tarziu