Un mesaj de aproape adio.

Dupa ani de zile de blogging pe aici, m-am gandit sa ma semi-mut pe alt blog. Nu voi sterge blogul pentru ca sunt sigura ca voi mai scrie chestii pe el si pentru ca m-am atasat mult prea mult de anumite posturi ca sa o fac. Dar o vreme se va pune putin un strat subtire sau nu prea de praf. Dar mereu voi veni cu o carpa sa sterg pe deasupra si sa vad ce puteam sa concep intr-o anumita perioada a vietii si sa stau si sa contemplez.

Si sa contemplez.

Si sa contemplez.

 

 

Si poate sa mai ud putin de tot carpa cu lacrimi cretofile.

Dar nu-l voi parasi. Nu acum.

Ma puteti gasi de acum incolo aici, postand  marti si joi tot ceea ce-mi poate concepe mintea impreuna cu Florin. Sper sa. Sa ne tinem de treaba.

http://wedontmindacid.wordpress.com/

Cu capul gol de mintea mea

Pentru ca a trecut ceva timp de cand am pus ultima data muzica pe blog, am zis ca formatia Travka ar avea nevoie de un loc special pe paginile virtuale ale blogului, dat fiind faptul ca imi acapareaza momentan 89% din ganduri cu versurile lor.Spume.Peste tot.

 

 

I-am intrebat printr-un racnet semi-disperat din timpul concertului de acum doua zile  daca se casatoresc cu mine.

 

 

“Am nevoie.De o clipa.De inti-mi-tate…”

 

 

 

 

 

 

 

Stiam ca este momentul inoportun sa-i intreb ceva atat de personal de fata cu toti ceilalti.Data viitoare,insa.

O femeie intinsa deasupra unui pat plin de haine imprastiate..

” Imi zvacnesc toti centrii nervosi, imi este teama ca incep sa dau in ceva patologic..”

” Prostii.. este totul numai in capul tau..”

Femeia se cutremura, ridicandu-se sa deschida un geam.

 

noi sa fim

Numarul doi

 Un chinez cu capul ieșit pe dinafara unei măsuțe pentru cafea deschisă la culoare, într-un cadru static, având o privire plictisită,inertă. Deodată apare talpa piciorului său, plin de bătături și piele urscata în jurul călcâielor, care începe să se zbată în diferite poziții,până ajunge în dreptul ochilor lui. Chinezul zâmbește, rămânând cu talpă ,acum cu o textură cabonizata , foarte aproape de față .

Da, post prezent și undeva pe Facebook, am zis că unele posturi memorabile să rămână și aici.
Vise.

Si asa traim noi, pe repeat.

Mama – Ia si tu si ocupa-te putin de camera ta, vezi si tu ca vin musafiri..

( undeva,langa usa de la bucatarie )

Tata – Mi-a spus medicul sa iau Ketonal si Nexium, nu mai treuie sa iau alt tratament .

(spaland vasele)

Mama – tine carpa asta, vezi ca gasesti niste Pronto pe la etaj.

( ridicandu-ma de la masa, strangand o parte din firimituri cu mana )

Eu – Pai.. am strans deja , ce sa fac?

( asezandu-se intr-o pozitie de repaus in fata usii, rasfoind cateva facturi )

Tata – Mi-a spus medicul sa iau Ketonal si Nexium,  alte medicamente fata de cele recomandate prima data..

~Cateva secunde pauza~

( aruncand o parte din plicuri intr-unul din cosutele impletite de pe masa )

Tata – Mi-a spus medicul sa iau Ketonal si Nexium, cred ca mai avem niste pastile prin dulap.

( inchizand apa )

Mama – Atunci du-te la etaj, te strig eu daca e ceva.

( descaltandu-se )

Tata – Doctorul B..

( intorcandu-se brusc si ridicandu-si tonul )

Mama – Da’ nu te mai saturi sa repeti aceleasi lucruri de cate sapte ori?! Ketonal , Ketonal. Inchide , boala, usa, si aseaza-te pe scaun!

Tata, deschizand usa de la bucatarie si indreptandu-se pe hol pentru a-si aseza la intrare sandalele , se intoarce la scurt timp inapoi cu o bucatica de hartie in mana . Se aseaza pe scaun, incepe sa o impatureasca , si-o pune in buzunarul de a camasa, o scoate, o reciteste,o inchide la loc, o aseaza pe masa, se ridica, ridica si foaia , o redeschide, se indreapta catre mama, punandu-i mana peste umeri si, aplecandu-se usor catre ea, ii arata reteta.

Tata – Stii, mi-a spus medicul sa iau niste Ketonal si Nexium…

Well, I do adore my parents .