Top 25

Simteam nevoia sa pun un top top minitop ❤ Cum unii dintre voi binestiti – melodiile lente,calme,in care predomina chitara/pianul/vioara sunt oricand binevenite in playlistul meu .Deci daca aveti sugestii – leave a comment please.Danke.

1.Feist – Gatekeeper

2.Emiliana Torrini – Sunny Road

3.Florence and the machine – Cosmic love

4. Moody Blues – Nights in white satin

5.Blue Foundation – Eyes on fire ( dea,dea,stiu ca e din twilight,but fuck it – e geniala melodia )

6.Death cab for cuttie – I will posses your heart

7.The Fray – Be the one

8. Pag/Peg – Lady is dead

9.The Irrepressibles – The Tide

10.Cocorosie – Fairy Paradise

11.Cocorosie – turn me on

12.The Sun Is Often Out – Patrick Wolf

13.Angus and Julia Stone –  And the boys

14.Gregory and the Hawk – I’m your puppet

15.The Raconteurs – Blue Veins

16.Dave Brubeck – Take Five – 1966

17.To Build a Home – The Cinematic Orchestra

18.Paolo Nutini – Autumn

19.Biirdie – Petals

20.Hanne Hukkelberg – Do not as i do

21.Elsiane – Mend

22.Elsa Hedberg – Open the door

23.Feeder – Feeling a moment

24.Straight Up and Down by the Brian Jonestown

25.The Kills – URA Fever

 

Advertisements

Praf de tamaie

Undeva,de departe,pot vedea cum la vale tipa trenul ,si ne cheama,dar fuge de noi.

Ma uit in jur,miros parfumul ascutit al fricii,

Si sub  barbie imi gadila ca pe vremuri

Amintirea chipului tau.

Intind o mana,iar din ea mi se scurg venele

Se-ntind pe jos,se ghemuiesc,si-ntr-o secunda se faramiteaza

Le privesc cum se strecoara pe sub calcaie si se descompun si mai tare

Si din ele nu mai raman

decat ecoul trenului plecat  odinioara din  gara.

Amintiri ( partea a V-a )

Pe strada copiii alergau disperati dupa tramvaie si aruncau cu pietre dupa ele ,razand de batranii care ii injurau si blestemau inauntrul lor.O data ajunse tramvaiele in statii,copiii se ascundeau dupa garduri,in magazine sau prin ganguri ,iar cei mai putin norocosi si mai obositi,erau prinsi din urma de pasagerii furiosi a tramvaielor cu numarul ‘3’,fiind urecheati ,umiliti,si scuipati in crestetul capului.

Era agitatie peste tot.Cainii maidanezi schieunau la vederea masinilor din intersectia din fata Filarmonicii,batranii injurau de mama focului afisele cu politicieni lipite in statii,tinerii iesiti in Octav Bancila prin pauze fumau si ascultau muzica ,nepasandu-le de atitudinea disgratioasa afisata de trecatori,iar muncitorii de la Teatrul National isi beau cafeaua in pahare ieftine de plastic, sprijinindu-se de gardurile minuscule de fier de pe langa tonete.Imi era si mie pofta de o tigara,si ,uitandu-ma la elevii de-a 10-a care stateau cocotati pe gard tragand lacom din ele sau aruncandu-le in sacosele oamenilor,irosindu-le,situatia se inrautatea.Vroiam sa ma linistesc,sa simt cum aroma imi gadila papilele gustative , cum imi mangaie corpul incet cu caldura,si cum imi absoarbe fara probleme orice grija din trup. Am oftat adanc si am asteptat ca bataia vantului sa-mi calmeze pulsul.Vis-a-vis de mine,un barbat  se uita dezgustat la hainele zdrenturoase de pe mine.Mi s-a facut rusine de el,m-am inrosit la fata,am inghitit sec si am intors privirea inspre maternitate,pentru a nu-i da dreptate intr-un mod indirect ca da,asa e ,arat ca ultimul om de pe Pamant.M-am asezat pe o bordura,mi-am dat parul dupa ureche ,si l-am privit cu coada ochiului .Inca era acolo,si-i simteam in continuare privirea atintita asupra mea.Ma simteam intr-un fel prost.Nu stiam ce doreste de la mine,si mi-era teama sa-l intreb.Poate doar mi s-a parut,poate lacrimile mi-au afectat vazul,poate pur si simplu se uita intr-un punct fix si nu-si dadea seama.Si totusi… .

Puteam auzi clar cum pe Independentei o ambulanta isi facea loc prin traficul grosolan de la ora patru ,si puteam vedea agitatia din interiorul ei: o femeie insarcinata in luna a noua in plina ei tinerete tinandu-se puternic dar nesigur cu o mana de targa,iar cu celalalta mana de bluza sotului ei beat crita ,fiind luat la fel de pe neprergatite ca si ea,scrasnind din dinti , si cu fruntea transpirata .M-am dus in interiorul maternitatii sa-mi iau un cappuccino  de la automatul de cafea.Mirosul de steril,de spirt si medicamente,impreuna cu boala ,nesomn si stres se combinau in sala de asteptare ,unde tinerii,adultii in toata fierea ,sau batranii erau nevoiti sa stea pentru a astepta sa vina pe lume noile generatii de copii crescuti in agonie.Mi-am luat cappuccinoul si am inceput sa sorb din el .Sunetul sirenei se apropia din ce in ce mai tare .Usile ambulantei s-au deschis brusc si s-au putut auzi strigatele de durere  venind de-afara . M-am uitat pe geam si am vazut cum barbatul care o insotea pe femeia de pe targa,caruia nu-i dadeam mai mult de douazeci si trei de ani,se agita pe langa targa,incerca sa ii tina in palme mana incordata ,sa o linisteasca,sa o inveseleasca,dar nu  facea decat sa o streseze mai tare.

M-am gandit sa nu mai pierd timpul si sa-mi termin bautura afara,unde ar fi putut sa se mai raceasca si unde as fi auzit altceva inafara de injuraturi la adresa medicilor,strigatele de disperare ale femeilor aflate in travaliu ,intrebarile inocente,dar agasante ale copiilor plictisiti din incapere.M-am indreptat inspre usa,m-am aranjat putin in reflexia din ea si am iesit,simtind dupa cateva secunde cum frigul se adapostea din nou in hainele mele.

In curte stateau nu mai mult de zece oameni si priveau pierduti in gol,gandindu-se probabil la noptile nedormite ce vor urma,la sacrificii,la faptul ca timpul trece repede si noi imbatranim fara sa ne dam seama.

Amintiri ( partea a IV-a )

Vantul imi despletea parul prins la spate mi se prindea de obrajii umezi.Prin Piata Unirii nu era nici urma de tine,si ma uitam in jur ,sa ma gandesc pe unde as putea sa merg mai departe.Deasupra capului meu zburau agitati porumbeii ,cautandu-si de sus un loc ferit de frig.M-am asezat pentru cateva minute pe banca din fata statuii.Nu aveam niciun chef sa merg si ma gandeam cum as fi vrut sa stau cu tine ,sa nu-mi spui absolut nimic,sa nu ma saruti,sa nu ma privesti in ochi.As fi vrut sa stiu ca esti cu mine si imi tii de cald,aici,pe banca asta atinsa de drama iesenilor ce isi risipeau timpul prin Centru . Mi-am sprijinit capul in maini,si am privit cum lumea trecea in fata ochilor mei ,si se risipea incetul cu incepul ,sub pasaj,in tramvaie,sau magazinele de pe Cuza Voda.Peste strada se putea observa cum copacii se pierd prin miscarea lor nesigura si  nu ma puteam gandi decat ca  eu eram asemeni frunzelor lor.Nu aveam stabilitate,vantul ma desprindea usor de lume,purtandu-ma mai apoi pe toate strazile Iasului singura si confuza.

Mi-am pipait varful buzelor.Nu mai aveau pe ele amprenta saruturilor tale iar rujul de pe ele nu mai era intins.Doamne,cat de frica imi era ca nu te voi ma gasi niciodata!Am inghitit sec si am observat cum ochii parca imi ardeau.Inima imi batea cu putere si tot corpul imi tremura.Uram senzatia asta,si oricat de mult incercam sa opresc lacrimile,nu reuseam .Imi era fortat fiecare simt,fata mi se patase de lacrimi si roseata,iar durerea o simteam pana la ultima celula din corpul meu.Plangeam in hohote ,si un baietel murdar,imbracat neglijent s-a apropiat de mine.Ochii imi erau parca infundati ,si nu puteam sa il vad foarte bine la fata.S-a uitat in jur,a facut incet un pas catre mine si mi-a intins o iconita cu Sfanta Parascheva .

‘Luati-o ,doamna,sa va ajute Dumnezeu.’

M-am intins dupa el ,sa-I  imbratisez pentru darul ce mi l-a facut ,m-am uitat la ea,mi-am muscat buza inferioara ,m-am ridicat brusc de pe banca si am pornit-o inspre Teatrul National.Oamenii se imbulzeau in statia de tramvai ,ma izbeau de tonete,ma miscau in toate partile,iar eu,total confuza,ma lasam purtata de agitatia lor.Dupa jumatate de minut,s-a lasat tacerea.Tramvaiele au plecat,lumea s-a linistit,iar eu am ramas pe loc,complet nedumerita ,ca dupa un cutremur.Nu mai puteam de frig.Mainile imi erau vinete,uscate si neingrijite,iar lumina de afara le facea sa para imbatranite si singure. M-am obisnuit prost sa merg prin oras tinandu-ma de bratul tau si holbandu-ma la ochii tai.Nu dadeam atentie locului in care eram,oamenilor care treceau pe langa noi,zgomotelor,gandurilor sau discutiei de mai devreme.Ma uitam la tine,si in acele cateva secunde in care iti vedeam ochii ciocolatii, simteam cum ma sarutai pentru prima oara,cum imi scriai prima poezie de dragoste,cum imi spuneai noaptea,inainte de a adormi amandoi imbratisati ‘te iubesc’.Acum,cand ma gandesc ca sunt singura si expusa la toate rautatile din lume,ma gandesc ca poate totul s-a petrecut doar in mintea mea.Dar totusi..totul parea atat de real.Parul,vocea,mirosul tau – toate trasaturile tale imi erau intiparite in minte pana la ultimul detaliu.In liceu,cand te asteptam dupa scoala in fata ‘Luceafarului’ puteam sa jur ca tu veneai spre mine.Simteam caldura vorbelor taleparfumul corpului tau,iubirea pe care ,cred eu,mi-o purtai in suflet.Acum am ,insa,impresia ca nu mai sunt in stare sa te gasesc si de-acum functioneaza parca doar intuitia.

Can you fall with me?

Unde esti?Ma uit in jur,iti caut mana,iti caut ochii ,iti caut felul tau unic de a-mi zambi ,dar nu esti nicaieri.De ce ai plecat?De ce m-ai lasat aici , singura , expusa la toate rautatile societatii?De ce ai plecat si m-am lasat sa dorm printre capace de sticla si fum ? As fi vrut ca in aer sa nu simt doar particulele de praf si sa nu mai simt mirosul de mucegai.As fi vrut sa-ti simt mirosul parului si-al parfumului tau amar.As fi vrut sa ma tii in brate,sa imi soptesti numele printre buclele mele firave si sa astept sa-ti aud ecoul in urechi.Vreau sa-ti simt gustul buzelor din nou,sa-ti sarut lacrimile atunci cand esti trist,si sa-ti ating zambetul cand esti fericit.Dar degeaba.Tu nu mai esti.Te caut disperata intr-un oras plin de tampiti,si-ai disparut complet.Acum am devenit oficial una de-a lor.

Da!Asa e .Sunt o tampita ca te-am lasat sa pleci pe usa de brat cu o alta .Sunt o tampita ca te-am lasat sa fugi de probleme si nu te-am invatat cum sa le invingi.Sunt o tampita ca inca te caut.Da!Asa e .Sunt o tampita,o tampita care inca invata ce este iubirea.

Te visez cum imi spui noapte buna,iar cand ma trezesc iti vad chipul pe tavan.Sunt complet disperata dupa tine.Te vreau doar pentru mine.Vreau sa ma trezesc si sa te gasesc in bucatarie ,citind ziarul si,cu pleoapele aproape inchise,sorbindu-ti din cafea.Te vreau,dar tu nu mai esti al meu.Ai plecat,si ai luat cu tine si binele,si raul.Ai plecat,si ai luat din mine pana si ultima mea rasuflare.Ma intind cu totul pe saltea,ma uit plictisita inspre geam,si-astept sa mi se scurga o lacrima pe obraz.De ce?

Moment de adorabilitate si narcisism

Aww.Tocmai am gasit cateva din compunerile mele din clasa a 2-a ❤ Nu le-am corectat/editat,le-am lasat exact asa cum le-am gasit.Deci da.Iata-le :

Tic Tac

Intr-o zi, o fetita si un baiat au luat un ceas vechi dar frumos,pentru parintii    lor.Baietelul tinea ceasul, asa ca acesta ii spuse baiatului:

-Hei!Hei!Tu!

-Cine a spus asta?  se intrebau cei doi.

-Eu, eu, ceasul!  Din mana ta!

-Tu!Tu poti sa vorbesti? spuse fetita.

-Bineînteles! raspun-se ceasul deşteptător.

-Ce se petrece oare?

-Eu sunt ceasul magic, pot sa vorbesc sau să împlinesc dorinţele celor care mă cumpară – cei care ma vînd o să  primească o pedepsă cruntă.

Iar voua o sa va împlinesc orice dorinta dacă o să cereţi.

-Eu aş vrea ca mama si tata sa le placa de tine si sa te îngrijeasca, spuse   Vladimir.

-Ti se va implini in doi timpi si doua secunde,spuse ceasul,si asa sa si intamplat.A doua zi,era o zi speciala era ziua fetei dar ghinion!n-a venit nimeni si era o zi urata.Fetita era suparata,dar a gasit o idee a mers la ceas si l-a rugat sa fi venit toti copiii la ziua ei si sa fie o zi perfecta.I-a implinit dorinta deoarece ,era ziua ei .Dar i-a dat un adevarat cadou ,i-a dat o papusa cu:parul ca de aur,ochii albastri ca cerul,rochia de argint cu flori de aur si un fond alb ca zapada si buzele ca visinile.

Cand fetita vazu papusa spuse:

-Oauu!este superba iti multumesc din toata inima! cum pot sa-ti multumesc?

-N-a fost nimic,spuse ceasu si toata lumea a inceput sa cante si sa danseze:

-Multi ani traiasca!multi ani traiasca!la multi ani!ect.

Fratele Elenei i-a spus:

-La multi ani,Elena!!sa fii fericita si sanatoasa,si cuvintele acestea o faceau foarte fericita.

Urmase a treia zi,cei doi copii nu le-a venit sa creada,ceasul s-a defectat ,si copiii l-au dat la reparat dar tot nu mergea,au facut tot posibilul dar nimic ,asa ca l-au inmormantat in spatele casei.Seara au auzit in vis ca li se va indeplini orice dorinta.si asa s-a si intamplat si au trait cei doi frati bine si li s-au implinit dorintele dar erau foarte putine.

– Pa!pa!spuse ceasul ingeras

A fost o data ca niciodata o printesa   pe nume Miruna care de cand sa nascu o zana pe nume Betty ia zis ce o sa-i spuna un dragon; ca trebuie sa stai tot restul vietii tale intr-un turn mare, asa vei fi in siguranta care va fi pazita de un vrajitor puternic.A plecat zana si a ramas mica printesa in camera dormind.Dupa sapte ani,zana  luat fetita fara sa stie parintii ei .Dupa ce a dus copilul la caste sa fetita s-a intalnit cu un dragon si a zis tot ce ia zis zana fetei,, trebuie sa…”.Intr-o zi fetita isi spuse in sinea ei,,Unde este familia mea?prietenii?….

-Oare nu ma vor?oare au murit sau altceva?

Dintr-o data auzi o voce din spate:

-Si tu esti prinsa nu,spuse Andreea care statea acolo mai mult timp.

-Cine esti tu?si de cand stai aici?

-Stau de mai mult timp aici,eu stau de cinci ani iar acum am doisprezece ani.Da-mi voie sa ma prezint ma numesc Andreea pe tine cum te cheama?

-Ma numesc Miruna si,am zece ani si stau aici de trei ani cu iepurele meu mic.Zana vine de trei ori pe zica sa-mi dea de mancare si ea ma lasa sa ma duc la baie  doar dimineata si seara.

-Eu cred mai mult ca te chinuie mai decat te apara,spuse Andreea cu suparare.

Dupa o luna  un print auzise toata povestea.El impreuna cu  armata au omorat foate greu acel vrajitor puternic,dar nau putut sa darame  acel turn.Atunci armata s-a dat batuta si  ramas doar printul.Dupa cateva ore de gandire printul a avut o idee:

-Stiu o sa ma catar pe turn.

S-a catarat pana a ajuns la turn.Acunci s-a prezentat si le-a luat pe Miruna si pe Andreea in brate si a zis:

-Armata mea credincioasa veniti la turn si aduceti o scara.

Dupa doua ore de asteptare au venit treisprezece oameni ca sa-i salveze pe cei trei.Pana la urma zana si-a dat seamaca este mai in siguranta intr-un castel decat intr-un turn.Si cand au vazut parintii Mirunei si al Andreei au plans de bucurie.

Cand Miruna implinise douazeci de ani s-a casatori cu printul.Si ei au trait fericiti pana la adanci batraneti.

Lumea zanelor

Noapte buna,ti-ai uitat o pruna!

De mult ,de la inceputul omenirii,cand oamenii au inceput sa vorbeasca  seara se zice-a ,,Noaptebuna!” dar in timp o sa vedeti cum se va zice:

,,Noapte buna!Te-ai uitat o pruna”

Traia  odata ca niciodata un baietel cu ochii albastri,parul blond de varsta de zece ani pe nume Andrei,care era somnambul.De fiecare care data cand isi scotea un dinte el si-l punea sub perna,si seara el cum era somnambul  el mergea pana la frigider sa ea  doar doua prune.Mergea sa-si ea dintele scos si-l arunca pe fereastra puse prunele sub perna si se culca.

Dimineata cara urma Andrei simti ceva sub perna se ui-ta si a vazut prune .Cand urma urmatorul dinte si-l puse tot superna si  de data asta a luat o pruna.Cand Andrei sa sculat a vazut doa o pruna si atunci a  zis:

-Hei zana maselua ai uitat o pruna!

Chiar in seara aia zana ia zis:

-Hei,hei Andrei!Noapte buna!Te-ai uitat o pruna!Ha!ha!ha…

A fost odata ca niciodata niste zane mici ca fluturasi si ele erau pasnice dar vrajitoarele cele rele nu.

Asa ca intr-o zi regina zanelor  a spus:

–        Drage zane, noi suntem in mare,mare primejdievom fi atacate! si trebuie sa ne mutam din mare

–        Nu,nu se poate sa ne mutam!spuse Jeeny, marea e casa noastra!

-Da dar trebuie,spuse regina.

-Bine,bine!

A doua zi se mutara din mare si mersera ce mersera dar dadu peste o mare si toate zanele spusera o data    aceasi lucru:

-Mare!mare te rugam poti sa  ne primesti si pe noi?

-Nu,din pacate rechinii va pot manca , cautati alt loc mai bun.

Mersera si mersera si dada peste un lac:

-Lacule, ai putea sa neprimesti si pe noi?

-Imi pare rau dar nu se poate broastele var manca dar puteti sa incercati la izvorul cald acolo e perfect

-Bine va multumim pa!

Ele au dat pesteunalt izvor dar nu era ala  dupa doua zile de mers au dat peste izvorul cald si sau bucurat si-au facut castelul si au trait fericite pana la adanci batraneti.

Steluta

A fost odata ca nici odata un ursulet dragalas pe nume Steaua.Ea era verde deschis,nas si pernite in forma de inimioara,ochi verzi , ,fundita rosie,pe burtica stele si in mana o stea.Ea venea din tara ursuletilor,acolo locuia si familia regala,familia ei,si altii.Acolo mai era ceva,erau curcubee, multi fluturi,multe floricele, casute in forma de borcane cu miere sau casute din turta dulce,in fiecare seara era cate o ploaie de stele si altele de te-ra mai mare dragul.

Intr-o dupa-amiaza era o si a luat-o pe sarmana Steaua,norocul ei ca nu a murit.

Cand sa trezit nu mai era in acelasi loc,era in lumea celor rai.Acolo daca nu te purtai urat erai mort.Noroc ca Steaua a auzit legenda de la bunicul ei,altfel se transforma in spiridus rau.Ea incerca si incerca sa fie rea ca sa nu se transforme in stiti voi ce.Ea a scos doar cateva cuvinte:

-De cand stati aici?aaaaaa railor.

-Ha!ha!ha!Ce e cu tine!?Eu m-am nascut acum o suta de ani!

-Eu acum aaaaa…acum am zece ani aaammm uratule!

-De ce te balbai, ti-e frica?Hei, veniti maestri ai rautatilor, cuiva ii e frica!

-Serios!spuse unul din spiridusi.

-Ba nu!

-Atunci am o intrebare.

-Aaaa spune!

-De unde vii? din tara fricosilor?Ha!ha!ha!

-Ba nu!eu vin din tara ursuletilor!!!Opss!

-Prindeti-o!

Cand au prins-o pe Steaua  au zis un descantec, pentru ao transforma in spiridus.Dar deodata veni o alta tornada.Iar au luat-o pe Steaua,dar la timp! Si au dus-o inapoi casa.A povestit toata intamplarea familiei sale.Poate si acum mai povesteste aceasta.Mama este impresionata,la fel si tatal ei,prietenilor  nu le vine sa  creada chiar si bunicul ei nu o creade.Steaua il roaga sa-i spuna si alte legende ca in caz ca se mai intampla asa ceva sa fie pregatita.

Ei bine,cam atat.Sapte ani de cand scriu.Sunt mandra

Shadow

Mi-am citit toate posturile de anul trecut ( da,narcisismul asta ).Nu stiu ce sa zic.Nu imi vine sa cred cat de mult am putut sa ma schimb de acum un an jumatate.Nu pot sa cred cat de sadica puteam fi in compunerile mele ( care contineau mai mereu greseli de exprimare ),nu pot sa cred ca inca imi place sa scriu / desenez ca atunci,nu pot sa cred ca mi-am putut schimba asa brusc parerea despre totul.Nu pot sa cred ca repede a trecut timpul.Parca mai ieri ma prezentam pe blogul asta.Ma intreb cat o sa mai tina,ce o sa mai scriu ,si lista poate continua.Oricum,sunt intr-un fel mandra de unde am ajuns multumita blogului.Practic din cauza lui am continuat sa scriu ,v-am mai spus intr-un alt post  ca simteam nevoia sa spun lumii intr-un mod indirect ce simteam.Ma simteam usurata dupa ce scriam tot felul de chestii sadice.Hm,daca ma gandesc mai bine asta se intampla si acum,dar dupa cum vedeti nu prea am mai scris astfel de lucruri pentru ca nu am mai avut motive :]

PS: A inceput scoala,mi-am vazut colegii,dirigintele,sala in care o sa fac.Am avut azi numai desen.Ce pot sa spun?Abia astept sa vad cum sunt si celelalte materii.Oficial boboaca.Taehehee