Heliotrop

nu aș fi crezut vreodată

că din ghemotoacele de păr ghimpii și nasturii

vor fi putut naște

 

amalgam de linii orizontale astupând

– pe timp de noapte, pe timp de zi  pe mai pe după-amiază –

 

buze-n perechi de câte două

roase exploziv de la rădăcini în jos prinse ( strâns ) simetric în vârful capului cu

Fornitul coapselor din celalalt colt

 

pântece chicotind doar cu o mână

( îşi gâdilă singuri inelarul )

trimit semnale de alarmă către surdo-muţi

iar ei,c-o mişcare direct din plex

incep să li se crape cerul gurii

 

– viermişorii dau deja pe-afară –

 

pământul râde încă ne scârţăie braţele cu prea mult simţ al umorului

semi-muşcăm de incheieturi strat de cocon alungit până la coate mişcăm

în ritmul râsetelor stranii de dincolo

rupând sacadat foliile noastre subţiri de carne

 

rămânem blocați în umbră

ne mănâncă buricul degetelor îşi şterg fin cu-n şervetel petele de grăsime de pe gingii.

zboară fluturele cu tot cu cicatrici…ne înțeapă deja diagonalele..

Advertisements