Varfuri despicate de calcar

Grabindu-ma sa ajung pana la Hala Centrala, am inceput sa numar cu aproximatie ,din pura obisnuinta , numarul persoanelor care traversau strazile Iasiului intr-o zi de joi dupa-amiaza, la ora trei. N-am ajuns la cine stie ce concluzie,avand in vedere faptul ca, din lipsa de exercitiu, calculele matematice de orice gen , fie ele de cea mai simpla natura,ma pun in dificultate de cele mai multe ori , si mai ales cand sunt in timpul unui efort fizic considerabil .

Am inceput sa ma izbesc peste tot felul de indivizi grabiti al caror paltoane de stofa se rasfirau, de la vant, pe tot trotuarul , impiedicand, cu ajutorul nasturilor si a cusaturilor de la maneci, doamnele de varsta a treia si sacosele lor de Kaufland. O batranica venea dinspre parc ,in sens contrar drumului meu, imbracata in totalitate intr-un negru sidefat si cu un albastru strident in varful capului ,iluminand intreaga strada prin contrastul aproape gothic de la baza corpului cu stilul violent de colorat al parului. O durere de cap care creste ritmic de la ceafa pana in crestetul capului si ,mai apoi,pana la tample, afectand mai bine de treizeci si ceva de persoane al caror corp se faramita treptat cu fiecare pas catre Palatul Culturii, respectiv Piata Unirii.

Ma uitam insistent si incepeam sa ma scarpin prin par, avand continua senzatie ca mi se decoloreaza parul si ca urmeaza sa capete o nuanta la fel de tipatoare cu cat ma apropiam mai tare de intersectie, si ,dintr-o neincredere fata de propria persoana, incepeam sa-mi smulg din breton si din firele despicate de la baza cateva suvite pentru a convinge total ca nu incep sa prezint aceleasi caracteristici avangardiste ale batranei din parc. Cu fiecare fir simteam cum scalpul incepe sa-mi emane miros de nuantator si rupeam si toata forta smocuri intregi de par. De le violet la rosu aprins,fiecare fir isi schimba culoarea de la radacina pana la varfuri,strangandu-ma de incheieturile mainilor si izbindu-ma fara pic de jena peste palme si fata,in plina strada.  Pielea capului dadea semne de iritatie si simteam cum fiecare celula mi se zbatea pe oase, plangandu-se ,in asa fel incat sa auda atat oamenii,cat si paltoanele si gentile lor, ca circulatie publica este destul de greoaie pentru o zi atat de obisnuita de aprilie…Indignate de ignoranta fiecarui obiect vestimentar prezent la momentul respectiv , si de impertinenta cu care vantul le zdruncina cu fiecare pas, smocurile ramase s-au agatat de umeri si-au inceput sa imi zgarie,prin pardesiu si pulovere, pe corp, tot felul de injurii aduse la adresa umanitatii si o scrisoare de adio pe care nu am putut, mai tarziu,  sa o descifrez din cauza scrisului necaligrafic din dreptul coastelor.

Ajunsa in fata trecerii de pietoni, si pregatita fiind sa traversez strada ,am simtit cum a inceput sa se miste ceva pe sub talpi, apucandu-ma cu totul de varful bocancilor si de sireturi, si ,mai apoi , de genunchi, solduri si brate,impiedicand orice posibilitate de a mai inainta inspre Hala. Intinsa fiind,pe jos, am observat,in reflexia geamului unui autobuz 41 cum resturile de scalp stateau impastiate pe asfalt , acoperite de un strat vinetiu de culoare si sange, oprindu-mi ,cu ajutorul parului, circulatia sangelui din intreg corpul…

Nu cred ca mai are sens sa spun ca asta mi-a dat cu totul peste cap programarea la coafor .

 

 

 

 

 

 

 

 

( Nu,dar serios acum, m-am vopsit )

Advertisements

Mrandom