Forfecut :(

Cum este,oare,sa stai sase ore incontinuu langa animalutul la care tu tii/ai tinut mai mult ca la orice si sa te gandesti ca nu va mai fi niciodata langa tine material,sa speri ca se va misca sau ca va veni  sa se uite la tine si sa topaie prin bucatarie,asteptand sa-l mangai sau sa-i arunci o bucatica de ciocolata sau portocala de la masa. Sa stai si sa te gandesti : ‘Astazi implinea doisprezece ani,i-as fi facut un tort din bobite de rontait si carne tocata ‘ si sa incepi sa razi sacadat ca mai apoi sa izbucnesti pentru cel putin a 13-a oara in hohote de plans…

Acest post ii este dedicat lui Forfy,catelusul care si-a dedicat viata pana in ultima secunda familiei . Merita , a fost cel mai adorabil,loial si inteligent animal pe care l-am avut ,iar cui nu-i place postul,sa se duca dracului.

Forfecut… doisprezece ani risipiti intr-o ora si jumatate .Nu pot sa cred nu pot sa cred nu pot sa cred nu pot sa cred. Sa stai seara cu ea,sa-i spui noapte buna si s-o mangai pe cap ca dimineta sa te trezeasca ai tai plangand si sa-ti spuna ca se simte rau,iar tu,in secunda doi sa fii deja incaltata si cu ochii vineti la veterinar sa-ti spuna ca a facut atac cerebral. SI sa vezi cum ii face tot felul de injectii si sa incerce sa te faca sa te simti mai bine spunandu-ti :

“E posibil sa scape.. si sa ramana asa,nemiscata…sa-i bata inima si sa respire..atat.. dar nici asta nu garantez “

Si tu sa dai din cap sperand ca va mai trai.Pentru ca nu e prima data cand i s-a facut rau. Macar pentru zile..Si sa ajungi acasa cu ea in brate si sa stai sa le explici membrilor familiei ce s-a intamplat. Si sa planegti.Toti.Din acelasi motiv . Si sa sperati ca niste prosti ca nu e posibil sa se termine atat de repede.Iar catelusul asta sa se uite la voi si sa nu se poata misca deloc. Si dupa 20 de minute in care sa stati langa el,sa isi dea duhul in fata voastra..

Am copilarit alaturi de catelusa asta, ii povesteam ce pateam in scoala primara,gimnaziu,si chiar acum,la liceu fiind. A trait alaturi de mine sa-mi vada toate mofturile si sa ii spun toate prostiile posibile. Si ea asculta,si venea langa mine si isi aseza labuta pe piciorul meu,uitandu-se la mine si tremurand. Era felul ei de a-mi spune ca va fi bine. SI ne jucam impreuna,luam uneori elastice si i le legam de urechiuse cand eram mica,laudanu-ma cu faptul ca ii facusem codite. Sigur ca o durea,dar ,copil fiind,nu percepeam mare lucru la momentul respectiv, nu vedeam ca o doare pentru ca nici ea nu se opunea. Statea acolo si imi rontaia picioarele papusilor, fapt care ma jena atunci cand ieseam afara sa ma joc cu ele .

“Ce-ai facut,Larissa,de ce-s asa rupte aici?”

“Eh,stiti,am un catel mai hiperactiv si ah,uite,melci si pietre”

Si nu vorbeam cu ea vreo doua ore cand ma intorceam acasa,umilita fiind de cele intamplate. Dar desigur ca o iertam. Doar imi era partener de joaca constant acasa – cum sa raman suparata?

Cand am mai crescut si am inceput scoala statea la usa si ne astepta pe noi sa venim d ela scoala sau serviciu,sa stie ca suntem bine si ca n-am patit nimic. Era mamoasa de felul ei si mereu isi facea griji si ne astepta adorabila in fata usii,atra la orice zgomot venind de pe scara blocului sau orice sunet suspect de afara. Pentru ca stia ca noi suntem familia ei si ca trebuie sa ne apere..si-asa a fost mereu,ea dand dovada de loialitate pana in ultima ei zi din viata,cand latra afara la cainii vecilui si la masinile de afara.

Ieseam seara cu tata si cu Andrei pana pe malul bahluiului si o plimbam povestind tot felul de fleacuri , iar ea mergea fericita alaturi de noi,rostogolindu-se uneori prin iarba si alergand de colo-colo in jurul nostru.  Uneori ,cand era cald,o lasam sa se racoreasca in apa ( pe vremea aia era ceva mai curata apa si nu ieseau chestii mutante din ea ) ,inotand de la un mal la celalalt si intorcandu-se spre noi dupa nu foarte mult timp scuturandu-si toate membrele in fata noastra :

“He-he,m-ati bagat in apa,ia sa simtiti si voi putin raceala bahluiului pe haine.”

Si  ne intorceam acasa,unde ne astepta mama pe toti si ii pregatea lui Forfy paturica pe care sa se usuce dupa o astfel de iesire .Era placut, atat pentru noi cat si pentru ea. Eram cu toti o familie,al carui a 5-lea membru era Forfecut,copilasul adoptat al familiei D. . Se urca pe masa,ne manca micii,se urca pe pat si se invelea singura , ne lingea pe crestetul capului cand eram bolnavi, ne astepta din vacanta aproape flamanda ( nu manca de dorul nostru,ca sa fiu putin Captain Obvious.) , se alinta si dadea din labutele din fata atunci cand o trageai in gluma de urechi ,se prefacea afara ca schiopateaza de frig si cand intra in casa alerga ca si cum nu s-ar fi intampat nimic. Smechera mai era.

Incerc sa scriu cat mai coerent si fluid posibil,dar pare-se ca e mai greu decat mi-am inchipuit. O iubesc pe Forfy pentru ca mi-a fost mai mult decat unanimal de companie. A crescut cu mine si m-a inteles cand aveam probleme. O simteam prezenta cu sufletul cand ma certam cu cineva sau pateam ceva rau. Era langa mine si asta inseamna mult,stiind ca nu sunt singura. Mi-as fi dorit sa o pot face mai fericita,sa o scot prin parcuri sis a stau mai mult cu ea lunile astea. Am fost putin absenta de cand a inceput liceul si cred ca a simtit asta si ea. Dar asta nu schimba faptul ca inca tin la ea,si cand aveam timp ii aratam asta cu toata dragostea. Nu-mi vine sa cred ca  nu o voi mai revedea niciodata. Imi vor mai ramane amintirile si pozele. Si zgarduta ei de rockerita. Imaginea ei langa usa de la bucatarie stand pe pernita ei preferata. Si uitandu-se la mine. Cersind de mancare ( ii placeau bomboanele si prajiturelele cu ciocolata ) .

Forfy, stiu ca mi-am luat astazi ramas-bun de la tine, dar nu,nu mi se pare indeajuns ,si pentru ca vreau sa pastrez amintirea ta aici,vreau sa-ti spun urmatoarele: Te iubesc,Forfy,te iubesc si nu te voi uita niciodata ,catelusul meu carnat,te iubesc si niciun alt animal nu te va mai putea inlocui vreodata. Nu dupa atatia ani cat am stat cu tine. Nu dupa toate amintirile pe care le-am avut impreuna. Imi va ramane mereu imprimata in memorie privirea ta cand vorbeam cu tine in bucatarie,si cum alergai tu de afara pana in casa, dand din coada si trantindu-te pe covoras. Ai fost un caine exceptional si ne vom revedea intr-o zi pe lumea celalata,asteptandu-ma alaturi de pisici sa vin la Judecata de Apoi. Si te voi revedea cum alergi inspre mine si imi vei cersi niste coliva. Ar fi amuzant si sadic. Dar tu vei sti ca ma va amuza. Si atunci te voi lua in brate si te voi pupa pe frunte si urechiuse,unde te-am pupat si ultima data.

Dumnezeu sa te odihneasca in pace,catelus mic si pufos ce esti!

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s