Sa radem de Petrov

Personaje : Diavolul,Dumnezeu

Cadru : Undeva pe o banca din Piata Unirii,Diavolul,imbracat intr-un palton de culoare bej,isi scoate un trabuc dintr-unul din buzunare .

Diavolul : He-hei,n-ai un foc?

Dumnezeu isi scoate batista de sub incheietura mainii si-si sterge fruntea.

Diavolul se apropie de unul din porumbei ,il prinde de coada si-i da foc. Isi aprinde trabucul.

Dumnezeu : Cam cald astazi. Ar fi mers un suc cu gheata.

Diavolul : Credeam ca esti la regim. Du-te la inot,se poarta vara asta.

Dumnezeu :Hai ,gata, imi ajunge oricum cu stresul asta. Ba pe-aici,ba pe-acolo,ba moare un om,ba se naste altul.Se casatoreste X cu Y si se despart W cu Z . Se roaga unul,pacatuiesc vreo patru.

Diavolul si Dumnezeu : Si toti in acelasi timp.

Dumnezeu :Aceleasi pacate. Actioneaza diferit si totusi la fel. Se mira pe urma de ce  sunt singuri,au un picior rupt ,capul spart sau au un copil cu probleme.Nu stiu,Lucius, oamenii de ce isi fac rau intre ei ? Nu-si dau seama ca li se intoarce inapoi? Unii merita, de-aia le si dau peste nas.

Diavolil : Sa se potoleasca dracului odata.

O voce dincolo de Hotel Traian : Ai face bine să nu drăcuieşti aici…

Diavolul incepe sa rada si-l apuca pe Dumnezeu de umar.

Diavolul : Ehei, de eram eu la conducere!

Diavolul cade brusc pe jos ,zbatandu-se cu mainile in aer . Incepe sa tipe.Toti oamenii din jur fac la fel. Se apuca toti, inclusiv Diavolul ,de urechi si cad la pamant scrasnind din dinti. Pauza.  Oamenii raman nemiscati,cu gurile cascade si privirile goale,atintite asupra cerului. Diavolul se ridica,isi aranjeaza paltonul ,se apleaca, isi ia trabucul de pe jos, si-l stinge de frunte si se aseaza inapoi langa Dumnezeu.

Dumnezeu : Asa ceva nu se poate!

Diavolul : Despre ce vorbeam?

Dumnezeu: Despre functia omului. Cand clipesc,in fata ochilor in loc sa-mi apara negru imi apar diversi oameni pacatuind,strigandu-ma sa-i ajut in situatii inexplicabile. De cand stau cu tine am clipit de doua sute cincrisprezece ori. Iti imaginezi cum e sa vezi atatia oameni blestemand, ranind, omorand, voioland, strigandu-mi in timpul unui act sexual cu un strain si pocaindu-mi numele? Vazandu-i cum se sinucid cu laxative sau se arunca de la etaj,din cauza ca nu mai au bani de paine? Dau vina pe mine ca nu le-am dat eu bani.Niste victime, iti spun!

Diavolul : Despre ce vorbeam?
Dumnezeu: Despre clipit.  Vad totul ,dar nimic,intelegi Lucius, ce-ti spun?

Diavolul : Inteleg. Nu stiu ce sa zic, la mine e ceva mai diferita situatia.Nu ca nu vad aceleasi lucruri, dar aici e vorba de perspective fiecaruia.  Imi da o stare de comfort .

Dumnezeu : Adineauri l-am vazut pe Petrov, era in spatele casei.  Se uita in spate si-n fata .

Diavolul : Se simtea privit.

Dumnezeu si Diavolul incep sa rada in hohote.

Diavolul : Mda, avea mainile patate de sange si hainele taiate.

Dumnezeu si Diavolul : S-a cam zbatut saraca.

Dumnezeu : Ei, de nu s-ar fi trezit, poate arata altfel camera lor acuma.  Ma gandesc cat sange a sarit pe peretii aia.

Diavolul : Oricum o sa-i varuiasca , ma gandesc la vecini.

O umbra trece prin fata lor.

Dincolo de statuie se poate auzi strigatul sugrumat al unei femei .

Diavolul incepe sa rada isteric, leganandu-se in fata si in spate. Dumnezeu isi scoate o batista de sub incheietura mainii si isi sterge fruntea.

Diavolul : Despre ce vorbeam?

Dumnezeu : Despre Petrov.  Ziceam de  vecini, ca tot ei o sa-l intrebe de groapa

Diavolul : Al dracului Petrov.

O voce din spatele Diavolului : Te-am sfătuit să nu drăcuieşti aici…

Diavolul ,respirand greoi : Pai cum ,de ce?

Vocea din spatele Diavolului : Aici e Piata Unirii..

Diavolul se ridica in picioare. Se cutremura, se aseaza pe statuie si isi baga picioarele in apa de la fantana, toate in acelasi timp.

Se aseaza la loc, purtand in jurul gatului o piele de om.

Dumnezeu : Ce faci ?

Diavolul : Despre ce vorbeam?

Dumnezeu isi scoate de la incheietura mainii o batista si isi sterge fruntea.  Diavolul incepe sa rada.

Diavolul : Petrov. Am facut un pact. Ei nu afla de ea, eu fac ce vreau cu el iar tu esti cel care va uita ,poate, ca el a fost candva om.

Diavolul isi sterge fruntea cu o bucata din pielea de om si ofteaza. Dumnezeu il plesneste pe Diavol cu palma peste gura.Diavolul isi da pielea peste cap si dispare.

Advertisements

Hai sa ne cautam probleme

Cu toate că am o vârstă care trădează experienţa mea de viaţă, în ceea ce priveşte relaţiile interumane,aş putea spune că am întâlnit diferite tipologii care m-au ‘impresionat’ (şi-au pus pecetea asupra mea) mai mult sau mai puţin pe parcursul anilor. Cu toţii am avut prieteni, amici sau pur şi simplu cunoştinţe ale căror caracteristici şi le-au arătat  încă de când i-am întâlnit ,astfel că ne puteam aştepta de la orice din partea lor ( risc pe care ni-l asumăm singuri.La urma urmei, nu ne pune nimeni să stăm cu cineva care ştim că ne va seca de energie după câteva luni de relaţie ). Sfatul meu în legătură cu personalităţile dificile ? Ieşiţi la un suc, glumiţi,vorbiţi fleacuri,dar încercaţi pe cât posibil să nu oferiţi prea multe informaţii despre voi. Şansele că Gigel de la etajul 4, prieten cu prietena prietenei tale să afle că tu eşti alergic/ă la fructe exotice sau că te-ai certat cu maica’ta, că ai uitat să duci gunoiul înainte de a pleca de la şcoală, şi face o adevărată dramă din cauza asta, sunt destul de mari. Nu va agitaţi, staţi calmi,implicaţi-va şi în alte activităţi înafară de chatt-uitul non-stop pe mess sau vorbitul nelimitat la telefon şi gândiţi-va : “Viaţă e frumoasă “.

Hei, nu spun acum să nu aveţi o viaţă socială ( Doamne fereşte ! ) ,spun doar că unii oameni sunt pur şi simplu trecători, ii cunoşti, te cunosc, şi, uneori, poate chiar nu merită că atunci când cineva, un anume X, te atacă pe la spate, tu să stai şi să plângi în cameră la oră 3 noaptea ,cu ochii umflaţi şi roşii, gândindu-te la toate momentele pe care le-aţi petrecut împreună şi că e vină ta, nu a lui X, făcându-ţi tot felul de scenarii în minte pentru a două zi .NU. În primul rând, de ce să ne învinuim noi? Poate chiar nu e cazul. Poate e doar o stare de-a noastră pe moment, dar de aceea va trebui să ne oprim pentru câteva minute din dramatizat, să stăm la geam puţin, să ne aerisim creierii aprinşi, şi să reflectăm asura situaţiei. “Este x de vină,sau sunt eu? Poate suntem amândoi.. Poate am interpretat greşit. Poate nu. Hmhmhm… Om sta şi-om cugeta…”

Pentru o mai bună percepţie asupra problemelor în ceea ce priveşte înţelegerea umană, sugerez să va uitaţi peste câteva din aceste tipologii a oamenilor fără caracter.Dacă o să simţiţi ofensaţi în vreun fel că va integraţi într-o anumită categorie menţionată, sugerez să va aşezaţi pe un scaun ( asta în cazul în care nu sunteţi aşezaţi deja ) ,să lăsaţi revistă undeva, pe o masă,şi să va gândiţi la ce aţi făcut timp de două ore, uitându-va într-un punct fix al camerei, în care e bine săƒînfigeţi un cuţit mai mult sau mai puţin imaginar… După aproximativ trei săptămâni ( timp în care  propun să va faceţi loc în programul dumneavoastră şi să practicaţi acest exerciţiu zilnic ,după masă ), veţi observă cum relaţia cu cei jur ( în special î n mediul familial) va evolua cu atât mai mult cu cât veţi trăi mai intens acele două ore. Să vând un pont :  dacă cineva încearcă să va mişte, să va strige, sau să va atragă atenţia în orice fel, nu va lăsaţi.Staţi pur şi simplu acolo şi uitaţi-va în punctul fix. Plângeţi, enervaţi-va,urlaţi,dar nu uitaţi să rămâneţi pe loc. Şi, mai cu seamă, nu scoateţi cuţitul din punctul fix, chiar dacムpunctul sangereazăƒ!

Sau puteţi să va continuaţi viaţă liniştiţi. E bine şi aşa.

Attention-seekerul

Cum îţi dai seama cu cine ai de-a face? Întotdeauna va încerca ,evident,să atragă atenţia asupra sa, folosindu-se de un comportament excesiv. Că este vorba de vorbitul tare ,de anumite gesturi pe care unii le percep că fiind „sălbatice” , attention-seekerul va încerca mereu să se arate interesant şi diferit.Într-adevăr,  el chiar reprezintă ceva cu totul neobişnuit. De câte ori reuşim să întâlnim pe cineva care ar fi dispus  să  facă o tumbă în plină mulţime ,doar pentru a arată lumii că face ceva cu totul şi cu totul spectaculos? Cel mai curios lucru,aş putea spune,este felul în care attentin seekerul se manifestă în timpul şi după această€criză : după ce face gestul , se preface că nu s-a întâmplat nimic,că şi cum până în momentul respectiv acţiunea de a face tumbe în mijlocul trotuarelor ar fi fost ceva normal pentru el . Sare când nu te aştepţi pentru că este diferit,şi tu nu,deci,acestea fiind spuse,este mai bun ca tine şi cu mult mai special. În cazul în care vine cineva şi recurge la acelaşi gest, seekerul va critica felul persoanei în cauză de a sări în aer,va începe să-i dea sfaturi în legătură cu unghiul de la care ar trebui să-şi ia avânt,şi cel mai prbabil îl va izbi la sfârşit cu o palmă peste faţă ( “Mă copiezi şi n-ai nici o treabă la capitolul a€šfac circ pentru a primi atenţie de la oamenii pe care nici măcar nu-i cunosc”)

Acestea fiind spuse, fiţi prudenţi cu attention seekerii din două motive : pentru a evita o serie de posibile conflicte sau de a fi martori la gesturile lor disperate de a ieşi nevinovaţi din situaţie,umilindu-vă ( ca la un spectacol de teatru în aer liber ) în public pentru că ..de! cel mai civilizat mod de a terce peste o ceartă este de a-ţi spăla rufele în public.

Victima

Aparent o persoană normală,odată ce veţi intră în contact cu a€švictimaa€™ şi veţi avea parte de   primele conflicte ,va  trebui să începeţi să va gândiţi care sunt priorităţile dumneavoastră şi să va puneţi întrebarea : Vreau să mă consum pentru un astfel de om? Da . Bine,atunci voi continuă să îi accept absurdităţile. Nu ? Atunci bănuiesc că data viitoare când se va mai pune în ipostază de copil bătut de soartă, îl voi ignora complet.

Să presupunem că trebuie să aduceţi la şcoală un anumit proiect ,să zicem la limbă engleză,şi te roagă un coleg să îl ajuţi cu animite detalii referitoare la el. Nu ştie un cuvânt,îi oferi dicţionarul. Nu ştie cu ce idee să înceapă , îi sugerezi tu una. În sfârşit, terminaţi amândoi proiectul ,îl prezentaţi la şcoală,iar după o săptămâna primiţi rezultatele a€“ tu iei 10,iar colegul – 8.

Crize,ţipete, certuri: Din cauza ta mi-am stricat media ! Ideea ta a fost din start una cu totul cretină, în morţii… ( nu mai continuam…) 

 ( De ce nu ţi-ai făcut singur?) 

Atâta lucru te-am rugat  în viața asta să faci, să mă ajuți și din cauza t-  ( Daca în viața acesta, el te ruga doar atît, închipuiți-vă ce v-ar fi putut ruga într-o altă viață, și, mai cu seama, ce reproșuri v-ar fi adus… În privința caracterelor, eternitatea e ceva mai dreaptă…)

Aici este momentul când îi reamintești de câte ori s-a milogit să-l ajuți până și la unele teme cu totul banale ( ba chiar îi dai și exemple ). Replica ?

Toată lumea e oligofrena din punctul tău de vedere ,și sunt și eu,la rândul meu,oligofren!

 (…nu a spus nimeni că ești oligofren.. ) 

Urlete. UITE,VEZI?!

Nu cred că are sens să duc exemplul până la capăt.Unii dintre voi bănuiesc că știți cum se termină un astfel de episod alături de „victim”™. Așa cum spune și denumirea,victimă este genul de om care este în stare să-ți spună că i-ai otrăvit și pisica și să te pună în postură de „om căruia i-am oferit totul, dar niciodată n-am primit absolut nimic în schimb”™. El nu greșește, în schimb tu ești de vină pentru tot. Victima și-a uitat portofelul acasă când trebuia să se vadă cu tine? „De ce nu m-ai sunat să-mi spui să nu-mi uit nimic acasă?” . Victima întârzie patruzeci și cinci de minute ? „ Am uitat,nu te-a pus nimeni să vii oricum” . În astfel de cazuri,ne întrebăm,oare,de ce n-ar fi mai bine să stăm chiar singuri.

Sluga / obsesivul .

Sluga este ușor de analizat : genul de persoană care face orice faci și tu ,pentru a se pune bine cu ține, și ,cu toate că ești genul de peroana introvertită,îți este „alaturi”chiar și în momentele când orice persoană,gest,obiect,ființă îți crează o stare de disconfort pentru a-ți arată că ceea ce te leagă pe ține de obsesiv este grijă și atenția pe care v-o oferiți reciproc..Și ce mod e mai bun de a-ți  arată iubirea față de cineva,dacă nu prin a fi extrem de agasant?

Stai acasă la trei și jumătate noaptea și auzi că ai primit un mesaj de la cineva. Cu toate că nu îți dai seamă nici unde te afli,fiind încă în starea Alpha, încerci să găsești prin întuneric mobilul.

„Hei,ce faci,fată,dormi?”

„Nu,făceam un om de zăpada.”

Dai mobilul pe silențios ,azvârli mobilul pe covor și încerci să te culci la loc. Peste două minute începe să vibreze. Îl ignori ( „poa’ să aștepte ,e trei dimineață,ce Dumnezeu!”) . Dar nu.După aproximativ trei minute mai primești un mesaj. Și apoi încă unul,pe la oră patru și un sfert. Și încă unul..și încă unul..

În sfârșit,te trezești pe la vreo nouă,îți pui papucii de casă  în picioare,căști lung , îți aranjezi cât poți patul,și,în timp ce încerci să traversezi pe partea cealaltă a camerei pentru a deschide geamul,calci cu piciorul peste mobil,reamintindu-ți astfel de incidentul de aseară. Cinci apeluri nepreluate și șapte mesaje primite de la X-uleasca. „Unde ai găsit tu zăpadă în septembrie?”

„Aaa,acum m-am prins,erai ironică.Fată,scuze,nu pot să dorm,sper că nu te-am trezit,vroiam să văd dacă nu vrei să ne plimbăm mâine.”

„Scuze că te-am trezit,mă gândesc că te-ai supărat,vroiam să te întreb dacă nu vreo să ieșim mâine în oraș la 10”

„Ce faci,fată,te-ai trezit?” ( dai pe „details” : message received at 6 : 03 A.M … )

„Ce faci,fată?”

„Fată ,ce faci? Zi ceva..”

„Fată,  răspunde,vreau să știu dacă ieșim..scuze dacă te-am supărat..”

Cum putem justifica atitudinea „obsesivului?” Cel mai probabil nu are nimic altceva mai bun de făcut decât să stea cu cineva 15 ore pe zi cu o altă persoană pentru a arată celorlalți ( asta în cazul în care ai o viață socială destul de ok ) că este o persoană cu care poți să discuți lejer, deschisă,astfel că alea cincisprezece ore petrecute împreună cu Y trec ușor,că,într-adevăr, ai ce să discuți cu X. Cu cât le cunoaștem mai bine ,cu atât ne dăm seamă că practic sunt că niște fantome care nu au nici un cuvânt de spus și care nu fac altecva decât să le dea dreptate celorlalți. Nu. Hai totuși să încercam să avem și noi un cuvânt de zis .

Cum puteți să scăpați de obsesiv? Încercați să fiți cât mai diplomați posibil, nu îi ștergeți numărul,ignorați complet live sau dați  unfriend/ignore/block din prima. Gândiți-vă la ceva scurt și la obiect:

„În ultima vreme caut să fiu singur/ă ,  dar văd că avându-te pe tine în preajmă e că și cum aș vorbi cu cinci deodata”

„Mi-a făcut plăcere să vorbesc cu tine,să-mii fii alături când nu aveam venie,dar mă gândesc că eu caut cu totul altceva” ( Nu o să mai găsești pe nimeni ca mine! )  „Tocmai..”

„Întodeauna mi-a plăcut să știu că am pe cineva care să-mi ofere atâta atenție și să mă pună în prim-plan mereu ( până când te-am cunoscut pe tine și mi-am dat seamă că mai bine mor în singur ,alături de zece pisici care mă stresează cu mult mai puțin decât o faci tu ) ,dar m-am schimbat, te-ai schimbat,și consider că  e mai bine ca fiecare să-și vadă ,într-un final, de viață lui”

Dumnezeu și Sfântul Duh la un loc

Totul la el este perfect. Sictirul stă la baza dezvoltării acestui tip de personalitate. Nu mai are sens să dezvolt.

Milogul sau Cerșetorul fin. ( zgârcitul part-time job )

Milogul : Tu ai ceva și el n-are? Vine la tine și-ți cere să-i dai măcar un sfert din ce ai și tu, el fiind genul de persoană care nu îți oferă niciodată nimic în schimb.Și la sfârșit ,dacă nu îi dai, te face egoist,pentru că dacă nu face puțin pe victimă,cu siguranță nu va primi niciodată nimic altceva de la tine.

Cerșetorul fin : Cu toate că ar putea fi confundat la prima vedere cu milogul,cersetrul fin îți cere ceva cu „împrumut” el fiind într-o situație e criză exact în momentul când trebuie să ieșiți oraș sau va întâlniți accidental pe stradă. Nu are bani  ca să-și cumpere nu știu ce obiect de care are nevoie urgent și te roagă să-i împrumuți p anumită sumă pe care promite să ți-o aducă data viitoare. Și tu îi dai ,pentru că așa este moral  – să-ți ajuți aproapele ,să-i oferi din puținul tău și celui de lângă tine. Totuși,la fel de moral ar fi și dacă ți-ai primi acei bani înapoi,nu?

Alt exemplu sugestiv,dus aproape la extrem ( prin care am trecut chiar eu acum mai bine de jumătate de an ) :

Vă urcați în tramvai și vă întâlniți cu o persoană cu care nu ați vorbit decât de trei sua patru ori de când va cunoașteți. Vă salutați,nimic mai mult,și vă așezați fiecare pe câte un loc din mijlocul de transport . După vreo cinci minute,timp în care nu vă spuneți nimic,începe persoana respectivă să vă spună despre cum i s-au furat patru milioane de lei vechi din portofel exact înainte de a vă urca în tramvai ,și că trebuia să se vadă cu cineva pentru a-i da 25 de lei din aia 400 furați.Începe să se scormonească în buzunare,să vă arate absența banilor din portofel ,vă  spune cât de mult a stat să strângă aia patru milioane,că o să-l bată mama acasă cu unul din capetele de la mătură peste ceafă , și că dacă nu cumva aveţi să-i împrumutați măcar 15 lei să-l salvaţi cât de cât din situație.

Ce reacție ar trebui să aveți : să coborâți la următoarea stație și să schimbați tramvaiul, să-i spuneți cerșetorului fin că nu aveți nici un ban la voi, sau să-l întrebați dacă nu cumva dorește să urmeze o carieră în actorie. Ce pot eu să va spun este că le-am îmbinat pe toate trei , oferindu-i la sfârșitul conversației o bătaie pe urmar și un : „Mult succes cu banii” venit din inimă.Nu ne mai salutăm .

Țața

Deși face aluzie mai mult la tipologia feminină,există și bărbați care reușesc să fie etichetați că fiind „ţaţe”. Originar din zona rurală,cuvântul țâța nu reprezintă decât tipologia omului bârfitor. Știe tot despre oricine și orice ,mai puțin cu ce ar trebui să facă mai departe în viață. Totul se rezumă la X,Y , W și Z,  ceea ce face orice conversație cu a€štataa€™ extrem de transparența și lipsită de sens și logică.

„Ce faci?”

„Bine,uite,am auzit că X..”

Nu,serios,există alte lucruri mai utile pe care ai putea să le faci în loc să bagi pe cineva într-o lumină proastă.În fine,nu cred că am întâlnit om care să nu bârfească,dar hai să nu exagerăm,are și ea limitele ei .

Sincer ,dacă ar fi să reiau lista cu tipologiile menționate anterior în articol,aș putea spune că în trecut manifestăm anumite gesturi nu tocmai normale  , astfel că puteam și eu să fiu dată cu ușurință ca exemplu într-una din categoriile de mai sus. Cunoscând anumiți oameni, certându-mă cu ei și analizând în detaliu atât greșelile mele cât și ale lor,am ajuns la concluzia că eram în relații cu anumite persoane  de la care am reușit într-un final să învăț ceva. Așa cum am spus la începutul articolului,nu trebuie să suferim după oameni ,trebuie să învățam ceva de la ei – că a fost vină noastră sau a lor, nu mai contează,în schimb contează cu ce am rămas noi și ce vom duce mai departe,ce vrem să schimbăm sau ce fel de persoane vrem să întâlnim pe viitor.

Scopul articolului meu nu a fost de „a lua la misto” , ci de a vă deschide ochii în cazul în care dumneavoastră considerați că dețineți întotdeauna „adevarul suprem”,sau ,din contra, aveți impresia că voi sunteți cei vinovați de tot , și ,nu în ultimul rând,de a încerca să vă atrag atenția asupra persoanei de lângă voi. Gândiți-vă și la ea . Dacă vedeți că lucrurile nu mai merg atât de bine, nu puneți suflet,nu jigniți,nu deveniți „obsesivi”™si nu încercați să atrageți atenția asupra relației frumoase pe care ați avut-o. A fost,nu mai e, să acceptăm realitatea și să trecem peste. ( la capitolul asta inca mai am de lucrat )

Dacă ați ajuns la finalul acestor randuri și ați ajuns la concluzia că vă simțiți ofensați de cele scrise ,sper că aveți pregătit scaunul,cuiele, și punctul fix.