Can you fall with me?

Unde esti?Ma uit in jur,iti caut mana,iti caut ochii ,iti caut felul tau unic de a-mi zambi ,dar nu esti nicaieri.De ce ai plecat?De ce m-ai lasat aici , singura , expusa la toate rautatile societatii?De ce ai plecat si m-am lasat sa dorm printre capace de sticla si fum ? As fi vrut ca in aer sa nu simt doar particulele de praf si sa nu mai simt mirosul de mucegai.As fi vrut sa-ti simt mirosul parului si-al parfumului tau amar.As fi vrut sa ma tii in brate,sa imi soptesti numele printre buclele mele firave si sa astept sa-ti aud ecoul in urechi.Vreau sa-ti simt gustul buzelor din nou,sa-ti sarut lacrimile atunci cand esti trist,si sa-ti ating zambetul cand esti fericit.Dar degeaba.Tu nu mai esti.Te caut disperata intr-un oras plin de tampiti,si-ai disparut complet.Acum am devenit oficial una de-a lor.

Da!Asa e .Sunt o tampita ca te-am lasat sa pleci pe usa de brat cu o alta .Sunt o tampita ca te-am lasat sa fugi de probleme si nu te-am invatat cum sa le invingi.Sunt o tampita ca inca te caut.Da!Asa e .Sunt o tampita,o tampita care inca invata ce este iubirea.

Te visez cum imi spui noapte buna,iar cand ma trezesc iti vad chipul pe tavan.Sunt complet disperata dupa tine.Te vreau doar pentru mine.Vreau sa ma trezesc si sa te gasesc in bucatarie ,citind ziarul si,cu pleoapele aproape inchise,sorbindu-ti din cafea.Te vreau,dar tu nu mai esti al meu.Ai plecat,si ai luat cu tine si binele,si raul.Ai plecat,si ai luat din mine pana si ultima mea rasuflare.Ma intind cu totul pe saltea,ma uit plictisita inspre geam,si-astept sa mi se scurga o lacrima pe obraz.De ce?

Advertisements

Moment de adorabilitate si narcisism

Aww.Tocmai am gasit cateva din compunerile mele din clasa a 2-a ❤ Nu le-am corectat/editat,le-am lasat exact asa cum le-am gasit.Deci da.Iata-le :

Tic Tac

Intr-o zi, o fetita si un baiat au luat un ceas vechi dar frumos,pentru parintii    lor.Baietelul tinea ceasul, asa ca acesta ii spuse baiatului:

-Hei!Hei!Tu!

-Cine a spus asta?  se intrebau cei doi.

-Eu, eu, ceasul!  Din mana ta!

-Tu!Tu poti sa vorbesti? spuse fetita.

-Bineînteles! raspun-se ceasul deşteptător.

-Ce se petrece oare?

-Eu sunt ceasul magic, pot sa vorbesc sau să împlinesc dorinţele celor care mă cumpară – cei care ma vînd o să  primească o pedepsă cruntă.

Iar voua o sa va împlinesc orice dorinta dacă o să cereţi.

-Eu aş vrea ca mama si tata sa le placa de tine si sa te îngrijeasca, spuse   Vladimir.

-Ti se va implini in doi timpi si doua secunde,spuse ceasul,si asa sa si intamplat.A doua zi,era o zi speciala era ziua fetei dar ghinion!n-a venit nimeni si era o zi urata.Fetita era suparata,dar a gasit o idee a mers la ceas si l-a rugat sa fi venit toti copiii la ziua ei si sa fie o zi perfecta.I-a implinit dorinta deoarece ,era ziua ei .Dar i-a dat un adevarat cadou ,i-a dat o papusa cu:parul ca de aur,ochii albastri ca cerul,rochia de argint cu flori de aur si un fond alb ca zapada si buzele ca visinile.

Cand fetita vazu papusa spuse:

-Oauu!este superba iti multumesc din toata inima! cum pot sa-ti multumesc?

-N-a fost nimic,spuse ceasu si toata lumea a inceput sa cante si sa danseze:

-Multi ani traiasca!multi ani traiasca!la multi ani!ect.

Fratele Elenei i-a spus:

-La multi ani,Elena!!sa fii fericita si sanatoasa,si cuvintele acestea o faceau foarte fericita.

Urmase a treia zi,cei doi copii nu le-a venit sa creada,ceasul s-a defectat ,si copiii l-au dat la reparat dar tot nu mergea,au facut tot posibilul dar nimic ,asa ca l-au inmormantat in spatele casei.Seara au auzit in vis ca li se va indeplini orice dorinta.si asa s-a si intamplat si au trait cei doi frati bine si li s-au implinit dorintele dar erau foarte putine.

– Pa!pa!spuse ceasul ingeras

A fost o data ca niciodata o printesa   pe nume Miruna care de cand sa nascu o zana pe nume Betty ia zis ce o sa-i spuna un dragon; ca trebuie sa stai tot restul vietii tale intr-un turn mare, asa vei fi in siguranta care va fi pazita de un vrajitor puternic.A plecat zana si a ramas mica printesa in camera dormind.Dupa sapte ani,zana  luat fetita fara sa stie parintii ei .Dupa ce a dus copilul la caste sa fetita s-a intalnit cu un dragon si a zis tot ce ia zis zana fetei,, trebuie sa…”.Intr-o zi fetita isi spuse in sinea ei,,Unde este familia mea?prietenii?….

-Oare nu ma vor?oare au murit sau altceva?

Dintr-o data auzi o voce din spate:

-Si tu esti prinsa nu,spuse Andreea care statea acolo mai mult timp.

-Cine esti tu?si de cand stai aici?

-Stau de mai mult timp aici,eu stau de cinci ani iar acum am doisprezece ani.Da-mi voie sa ma prezint ma numesc Andreea pe tine cum te cheama?

-Ma numesc Miruna si,am zece ani si stau aici de trei ani cu iepurele meu mic.Zana vine de trei ori pe zica sa-mi dea de mancare si ea ma lasa sa ma duc la baie  doar dimineata si seara.

-Eu cred mai mult ca te chinuie mai decat te apara,spuse Andreea cu suparare.

Dupa o luna  un print auzise toata povestea.El impreuna cu  armata au omorat foate greu acel vrajitor puternic,dar nau putut sa darame  acel turn.Atunci armata s-a dat batuta si  ramas doar printul.Dupa cateva ore de gandire printul a avut o idee:

-Stiu o sa ma catar pe turn.

S-a catarat pana a ajuns la turn.Acunci s-a prezentat si le-a luat pe Miruna si pe Andreea in brate si a zis:

-Armata mea credincioasa veniti la turn si aduceti o scara.

Dupa doua ore de asteptare au venit treisprezece oameni ca sa-i salveze pe cei trei.Pana la urma zana si-a dat seamaca este mai in siguranta intr-un castel decat intr-un turn.Si cand au vazut parintii Mirunei si al Andreei au plans de bucurie.

Cand Miruna implinise douazeci de ani s-a casatori cu printul.Si ei au trait fericiti pana la adanci batraneti.

Lumea zanelor

Noapte buna,ti-ai uitat o pruna!

De mult ,de la inceputul omenirii,cand oamenii au inceput sa vorbeasca  seara se zice-a ,,Noaptebuna!” dar in timp o sa vedeti cum se va zice:

,,Noapte buna!Te-ai uitat o pruna”

Traia  odata ca niciodata un baietel cu ochii albastri,parul blond de varsta de zece ani pe nume Andrei,care era somnambul.De fiecare care data cand isi scotea un dinte el si-l punea sub perna,si seara el cum era somnambul  el mergea pana la frigider sa ea  doar doua prune.Mergea sa-si ea dintele scos si-l arunca pe fereastra puse prunele sub perna si se culca.

Dimineata cara urma Andrei simti ceva sub perna se ui-ta si a vazut prune .Cand urma urmatorul dinte si-l puse tot superna si  de data asta a luat o pruna.Cand Andrei sa sculat a vazut doa o pruna si atunci a  zis:

-Hei zana maselua ai uitat o pruna!

Chiar in seara aia zana ia zis:

-Hei,hei Andrei!Noapte buna!Te-ai uitat o pruna!Ha!ha!ha…

A fost odata ca niciodata niste zane mici ca fluturasi si ele erau pasnice dar vrajitoarele cele rele nu.

Asa ca intr-o zi regina zanelor  a spus:

–        Drage zane, noi suntem in mare,mare primejdievom fi atacate! si trebuie sa ne mutam din mare

–        Nu,nu se poate sa ne mutam!spuse Jeeny, marea e casa noastra!

-Da dar trebuie,spuse regina.

-Bine,bine!

A doua zi se mutara din mare si mersera ce mersera dar dadu peste o mare si toate zanele spusera o data    aceasi lucru:

-Mare!mare te rugam poti sa  ne primesti si pe noi?

-Nu,din pacate rechinii va pot manca , cautati alt loc mai bun.

Mersera si mersera si dada peste un lac:

-Lacule, ai putea sa neprimesti si pe noi?

-Imi pare rau dar nu se poate broastele var manca dar puteti sa incercati la izvorul cald acolo e perfect

-Bine va multumim pa!

Ele au dat pesteunalt izvor dar nu era ala  dupa doua zile de mers au dat peste izvorul cald si sau bucurat si-au facut castelul si au trait fericite pana la adanci batraneti.

Steluta

A fost odata ca nici odata un ursulet dragalas pe nume Steaua.Ea era verde deschis,nas si pernite in forma de inimioara,ochi verzi , ,fundita rosie,pe burtica stele si in mana o stea.Ea venea din tara ursuletilor,acolo locuia si familia regala,familia ei,si altii.Acolo mai era ceva,erau curcubee, multi fluturi,multe floricele, casute in forma de borcane cu miere sau casute din turta dulce,in fiecare seara era cate o ploaie de stele si altele de te-ra mai mare dragul.

Intr-o dupa-amiaza era o si a luat-o pe sarmana Steaua,norocul ei ca nu a murit.

Cand sa trezit nu mai era in acelasi loc,era in lumea celor rai.Acolo daca nu te purtai urat erai mort.Noroc ca Steaua a auzit legenda de la bunicul ei,altfel se transforma in spiridus rau.Ea incerca si incerca sa fie rea ca sa nu se transforme in stiti voi ce.Ea a scos doar cateva cuvinte:

-De cand stati aici?aaaaaa railor.

-Ha!ha!ha!Ce e cu tine!?Eu m-am nascut acum o suta de ani!

-Eu acum aaaaa…acum am zece ani aaammm uratule!

-De ce te balbai, ti-e frica?Hei, veniti maestri ai rautatilor, cuiva ii e frica!

-Serios!spuse unul din spiridusi.

-Ba nu!

-Atunci am o intrebare.

-Aaaa spune!

-De unde vii? din tara fricosilor?Ha!ha!ha!

-Ba nu!eu vin din tara ursuletilor!!!Opss!

-Prindeti-o!

Cand au prins-o pe Steaua  au zis un descantec, pentru ao transforma in spiridus.Dar deodata veni o alta tornada.Iar au luat-o pe Steaua,dar la timp! Si au dus-o inapoi casa.A povestit toata intamplarea familiei sale.Poate si acum mai povesteste aceasta.Mama este impresionata,la fel si tatal ei,prietenilor  nu le vine sa  creada chiar si bunicul ei nu o creade.Steaua il roaga sa-i spuna si alte legende ca in caz ca se mai intampla asa ceva sa fie pregatita.

Ei bine,cam atat.Sapte ani de cand scriu.Sunt mandra

Shadow

Mi-am citit toate posturile de anul trecut ( da,narcisismul asta ).Nu stiu ce sa zic.Nu imi vine sa cred cat de mult am putut sa ma schimb de acum un an jumatate.Nu pot sa cred cat de sadica puteam fi in compunerile mele ( care contineau mai mereu greseli de exprimare ),nu pot sa cred ca inca imi place sa scriu / desenez ca atunci,nu pot sa cred ca mi-am putut schimba asa brusc parerea despre totul.Nu pot sa cred ca repede a trecut timpul.Parca mai ieri ma prezentam pe blogul asta.Ma intreb cat o sa mai tina,ce o sa mai scriu ,si lista poate continua.Oricum,sunt intr-un fel mandra de unde am ajuns multumita blogului.Practic din cauza lui am continuat sa scriu ,v-am mai spus intr-un alt post  ca simteam nevoia sa spun lumii intr-un mod indirect ce simteam.Ma simteam usurata dupa ce scriam tot felul de chestii sadice.Hm,daca ma gandesc mai bine asta se intampla si acum,dar dupa cum vedeti nu prea am mai scris astfel de lucruri pentru ca nu am mai avut motive :]

PS: A inceput scoala,mi-am vazut colegii,dirigintele,sala in care o sa fac.Am avut azi numai desen.Ce pot sa spun?Abia astept sa vad cum sunt si celelalte materii.Oficial boboaca.Taehehee

Amintiri ( partea a III-a )

M-am asezat in dreptul unui magazin cu antichitati,unde eram cat de cat ferita pe umezeala.Simteam mirosul de vechi,si eram tentata sa intru,sa iau un loc undeva,sa ma uit la praful de pe carti si portelanuri din secolul trecut,dar am ales sa privesc in jur.Vis-a-vis de mine,o batranica cersea,stand intr-o cabina telefonica.In fata mea,un barbat statea si se lasa plouat ,in timp ce isi savura incet berea.Mi s-a parut putin iesita din comun privirea lui.Se uita intr-un punct fix cu ochii lui negri si cerea parca ajutor.Parca mai vazusem privirea asta undeva.Nu erai cumva chiar tu?M-am apropiat de acest domn si mi-am sprijinit barbia de umarul lui,asteptand sa-i vad reactia  .Nu s-a miscat din loc.Continua sa isi bea nepasator ultimele cateva guri din Heinekenul pe care il avea,si ,la final,s-a ridicat de pe ghiveciul pe care statea si a plecat,lasand in urma lui numai parfumul sau masculin si sticla de bere. Pe strada ,o fata a inceput sa alerge ,murdarindu-si papucii din piele pe care ii avea in picioare.Plangea.Nu aveam cum sa nu observ asta.Ochii ei mari,de-un albastru pur,erau acum rosii,umflati de la vantul care-i batea in fata si de la lacrimi pierdute in Piata Unirii.Incercam sa-mi imaginez ce a patit.Poate alerga si ea de oamenii care au inconjurat-o in statia de tramvai .Poate nimeni nu o intelegea si vroia sa isi gaseasca scaparea pe o banca din Fundatie.Poate avea nevoie de un prieten si il cauta.Mi-am continuat drumul uitandu-ma in toate directiile.M-am oprit pentru cateva secunde in fata Tuffliului si mi-am imaginat cum e sa mananci ceva dulce dupa atata timp.M-am uitat la preturi.Cinci ron o prajitura cu martipan.Am rascolit prin buzunarele gecii mele si am numarat tot ce aveam.Doi ron si zece bani si un nasture.M-am strambat pentru cateva secunde in fata vitrinei unde imi puteam vedea reflexia si ,fara sa vreau,m-am gandit cum de am ajuns in halul asta.Cearcanele pronuntate,parul lipsit de forta si stralucirea de altadata,mainile slabe ,uscate,vinete, ochii, palizi si tristi.Mi-era rusine de mine.Nu mai vedeam in ochii mei voiosia de altadata,nu mai aveam bucle,si pielea nu mai era la fel de fina ca in trecut.Ma simteam asa batrana si slabita la cei douazeci si cinci de ani ai mei.Ma gandeam la tine si la cum ai reusit sa ramai la fel ca in prima zi cand te-am cunoscut.Si astfel,ma apuca iar melancolia.

Pe niste carti asezate una peste alta din fata unui anticariat era pusa o cana cu ceai din care se puteau vedea iesind aburi.O doamna de vreo trezeci si ceva de ani statea si se uita la rubrica ‘Psihologie’,in timp ce un baietel de cativa ani ce o insotea se invartea pe langa toneta.I-am urmarit pentru cateva secunde in timp ce o luam spre Republica.Femeia s-a uitat de cateva ori la el,apoi a continuat sa caute ce avea nevoie.Baietelul alerga in zig-zag,sarea in spatele ei,s-a impiedicat de propriile-I picioare,si a cazut peste vraful de carti aranjat pe care l-am mentionat mai devreme.Am putut auzi de la zece metri cum cana s-a facut bucati,cum cartile au cazut intr-o balta din apropiere,cum copilul plangea disperat,si cum mama ii tragea palme ,toate acestea in timp ce vanzatorul se uita la ei si radea cu pofta.Am chicotit vreme de cateva secunde.Imi venea in minte imaginea copilului impiedicandu-se iar si iar,a reactiei mamei la vederea dezastrului,la rasetul ce ii facea burta vanzatorului sa se miste in toate partile.M-am oprit brusc pe trotuar si am tras un ras isteric.Lumea se uita la mine ,continua sa mearga si incepea sa rada si ea.Eram constienta de faptul ca radeau de mine si ca nu vazusera scena de mai devreme,dar cu toate astea continuam sa rad cu toata forta,ca sa imi amintesc cum e sa fii fericita iar.