Amintiri ( partea a II a )

Vântul sufla printre crăpăturile geamurilor ,și simțeam nevoia să mă întorc acasă,să caut o sursă de căldură cât de mică,și poate să dorm.Am deschis ușă de la intrare și bretonul mi s-a ridicat cu totul în sus.Picura.Mi-am pus pe cap gluga din fâs și am pornit pe jos înspre centru.
Mă uitam în toate direcțiile după tine.Nu erai în magazinele din zonă,nici în baruri,restaurante sau terase.Nu erai nicăieri,și întrebările începeau iar să-mi bântuie mintea îngrijorată.Am luat loc pentru câteva secunde pe una din băncile din față gării pentru a mă odihni.Lângă mine s-a așezat o bătrână cu câteva sacoșe pline cu mâncare și haine și cu un bagaj din care ieșeau toate pe afară.M-a întrebat,din politețe,ce fac pe o vreme ca asta de una singură.Nu i-am răspuns.Am privit-o doar adânc în ochi și am continuat apoi să mă uit la mașini.Mi-a pus mâna ridată pe umăr și,timp de câteva secunde a încercat să-mi zică ceva,să mă încurajeze,să-mi dea un sfat,dar într-un final a ales să nu mai spună absolut nimic.Era mai bine așa.Vremea și faptul că nu te găseam nicăieri contribuiau la starea mea melancolică pe care o aveam acum.Vroiam pur și simplu să merg ,să-mi văd de griji,să fiu singură,singură cu tine.Mâinile îmi înghețaseră complet și ,ca să le încălzesc, am început să le frec una de alta ,apoi le-am învelit cu geanta mea de pânză.Pe partea cealaltă a străzii am putut observa un tânăr cuplu stând îmbrățișat sub aceeași umbrelă.Fata,aproape de aceeași înălțime ca și băiatul,se sprijinea de umărul acestuia ,care o sărută mai apoi protectiv pe frunte.Eram ușor geloasă,căutăm însă -mi găsesc alinarea  mesajele pe care mi le scriai întotdeauna pe  rupte din ,agende  ziare , care scriai  mereu ce  pentru  ,  pe care eu le  mereu  portofelul meu.Știu  într-o zi ,pe când eu  dormeam , – trezit , –  la bucătărie, împărțit  multe coli de hârtie   multe bucăți   început  scrii pe fiecare toate motivele pentru care  erai cu , pentru care mă iubeai.Știu  mi-am  ochii,-am văzut pe  zâmbind inocent  mangaindu-mi obrazul  când  mă ridic   ,am văzut   partea pe care eram eu    de hârtiuțe .Erau pe  o mie,iar eu nu m-am  putut abține  am început  plâng de fericire. le  am păstrate într-o cutie de sub .Am hotărât amândoi  nu o deschidem  nu vom împlini zece ani de când suntem ,dar nu m-am putut abține  am luat câteva din ele  le-am păstrat special pentru cazuri  astea,când mă  .Știu,poate crezi  nu  respect,poate crezi  nu dau atenție vorbelor tale,știu,poate  ,poate nu  merit,poate de  nu  găsesc acum.Poate    mă uiți.M-am înroșit la   lacrimile  nu se   opri.Oamenii se   jurul meu    își dea coate.Îmi venea   la ei   plece, mă   mă descarc  voie,dar cu  mă ,cu  vorbeam ,cu  plângeam mai mult,cu atât lumea se apropia mai tare de mine.Îmi era frică ,trebuie să recunosc.Îmi era frică să nu se apropie atât de mult încât să ia câte puțin din ce sunt eu,și să dispar,și să dispară odată cu trupul meu și sentimentele mele pentru tine.
M-am ridicat brusc de pe bancă și am dat mulțimea la o parte cu toată forța,ieșind direct în mijlocul străzii,unde era să fiu călcată de un șofer aflat la volanul unei Dacii .Am alergat până pe la Râpa Galbenă ,unde,sprijinită cu mână de un gard,mi-am tras răsuflarea pentru câteva secunde și am continuat să merg,albă la față,mai departe.Pe drum puteam observă cum câțiva adolescenți stăteau sub o tonetă și fumau ,beau,și râdeau în hohote.Îmi amintea de noi,pe când încă eram la liceu și chiulea aproape toată clasă,și ne ascundeam cu toții în spatele unui bloc,și stăteam ,și beam,și povesteam,și iar beam.Era încă perioadă aceea când mă uitam pe furiș la tine când fumai și vedeam cum luai bricheta în mână,o aprindeai,lăsai pleoapele moi, trăgeai din țigară,îți tremurau buzele în jurul filtrului și-ți lăsai capul pe spate relaxat,lăsând fumul să-ți gâdile plămânii. Mă întrebam în tot acest timp la ce te gândești,pe cine sau ce vezi atunci când închizi ochii,și îți mai ceream și eu din când în când câte un foc,doar ca să simț ce simți și tu,și să mă uit la tine pentru încă câteva secunde.
M-am lăsat purtată de amintiri,și ,fără să-mi dau ,am ajuns  pe Lăpușneanu.Ploaia se întețise, eu  un loc  care  mă adăpostesc.

Advertisements

Amintiri ( partea I )

Ma simteam singura in sufrageria noastra rece vopsita neglijent de fostul proprietar,plina de panze de paianjen,de fotolii rupte ,patate de praf si cu buretii iesiti pe afara.Aproape adormita,ma uitam din cand in cand pe fereastra lasandu-mi gandurile sa mi se scurga asemeni picaturilor de ploaie.Unde erai?Ce faceai?Cu cine erai?De ce nu erai cu mine?Mii de intrebari fara raspuns imi inundau incetul cu incetul capul.Dar ce puteam sa fac?Sa te sun?Sa te caut?Mi-ai fi reprosat ca nu iti ofer destula libertate.

Eram prinsa in aceasta camera ordinara lipsita in totalitate de culoarea si voiosia pe care i-o dadeam cand stateam amandoi imbratisati in mijlocul ei si ne uitam unul la altul,asteptand sa treaca timpul si sa imbatranim impreuna.Cu tine parca nu mai conta ca peretii erau de-un verde aproape neon,ca lemnul mesei de la bucatarie era putred,ca aveam paianjeni chiar si in dulapuri ,ca patul mirosea a mucegai sau ca uneori nu era caldura.Pentru mine conta doar prezenta ta.

Afara copiii sareau prin balti murdarindu-si cizmele cu noroi,strigau cat de tare puteau sub umbrelutele lor colorate cu animale si cantau din toata inima,uitand parca ca nu era locul sau momentul potrivit pentru toate astea.Parintii lor,plictisiti deja de aceasta fericire ,pe care eu una o consideram iesita din comun, se uitau plictisiti la ei,le strigau numele,ii amenintau fals si isi vedeau in continuare de drumul si gandurile lor.Blocul de vis-à-vis de mine avea un aer parasit,bantuit chiar.Nu puteam detecta niciun fel de miscare pe la ferestrele lui ,draperiile erau trase pana la capat ,iar aburul geamurilor era inca intact.Incercam pe tot posibilul sa nu imi fac griji in legatura cu ce ar fi putut pati locatarii,unde ar fi putut fi sau ce ar fi putut face,asa cum imi faceam cu tine.Si totusi ,oare ce se intamplase?Ma trezisem eu oare prea devreme?Sau oare prea tarziu?
Ma gandeam numai la privirea ta.In minte imi treceau tot felul de flashuri legate de momentul in care ne-am cunoscut, de primul nostru sarut ,de  locurile in care ne-am tinut cu grija de mana.Iti simteam lipsa si nu stiam ce sa fac ca sa scap de aceasta stare .M-am ridicat tremurand la atingerea parchetului si m-am indreptat grabita catre bucatarie,unde o bucata cazuta de faianta era sa imi intre in picior.Am aprins aragazul cu ultimul chibrit pe care il mai aveam si mi-am pus de o cafea.Frigul se adaposti sub camasa mea de noapte si,desi imi mai pusesem un pulover gros,de lana deasupra,inca il mai puteam simti invaluindu-mi trupul.Am inceput sa imi frec mainile si sa mi le incalzesc deasupra ochiului de la aragaz ,in speranta ca timp de cateva secunde imi voi putea imagina ca esti in fata mea si ca ma tii de de maini.Cafeaua mai avea putin si dadea in clocot,asa ca am pus repede mana pe manerul incins al ibricului,uitand complet sa iau o carpa pentru a ma proteja .M-am indreptat spre fotoliu si m-am asezat cat mai comod pe el,amintindu-mi abia dupa ce am sorbit de cateva ori din cafea ca vroiam de mult timp sa citesc ceva.Mi-am pus cafeaua pe unul din ziarele pastrate de noi , m-am dus spre biblioteca noastra improvizata din carton ,am luat prima carte care mi-a sarit in ochi si m-am reinstalat langa fereastra.

Am citit primele cateva randuri din carte .Nu ma puteam concentra indeajuns ,si ramaneam intotdeauna blocata la ‘tu esti ..’. Ma uitam in jur.Nicio poza,niciun tablou,niciun obiect care sa imi aminteasca sau sa semene cu tine.Am luat cana de cafea de margine si am luat o gura din ea.Culoarea ei imi amintea de ochii tai somnorosi dimineata.Imi amintea de vocea ragusita,obosita pe care o aveai inainte de a o bea,imi amintea de faptul ca ma apropiam de tine sa te sarut de inceput de zi si ii simteam gustul absorbit in buzele tale.Ele erau ,defapt,cele ce ma trezeau si ma faceau sa vad ziua cu alti ochi.Astazi,insa,era diferit,ziua inca nu-mi incepuse,aveam in continuare parul ravasit,ochii imi erau inca intredeschisi,iar gura imi era inca uscata.Intr-o fractiune de secunda m-am aplecat ca sa pun cartea pe jos,si cana mi-a alunecat printre degete,spargandu-se in mii de cioburi pe parchet ,zatul si cele cateva picaturi ramase in cana imprastiindu-se peste tot .Ma gandeam ca ar putea fi un semn,semn ca te-am pierdut,ca ai patit ceva .Imi era greu sa cred ca era doar o intamplare obisnuita,ca tu stateai ,defapt,linistit intr-un bar,vorbind cu prietenii tai si simtindu-te bine.Imi imaginam ca erai undeva,in partea cealalta a orasului,intr-un apartament ingrijit,cu mobila de calitate,cu peretii plini de povesti,alaturi de o studenta la medicina,invatand despre inima si repetand anatomia corpului.Te vedeam sarutand parul unei blonde in fata Filarmonicii si cum ii sopteai in ureche versuri pe care noi dansam candva in balconul nostru cand afara era rece si nu era lumina decat intr-un colt al camerei noastre.Te vedeam jucandu-te cu parul altei fete,imbracata la costum si cu un palton frumos,nou deasupra.Te vedeam batandu-ti joc de tot ce a fost intre noi.

M-am dus spre usa,lasand cioburile langa perete si mirosul de cafea sa se imbibe in podea.M-am uitat pe vizor.Nu erai acolo.M-am intins cu totul pe jos si ma uitam pe tavan.Simteam cum aerul de afara imi atingea pleoapele si le inchidea,iar eu mai aveam putin si plangeam.Vroiam sa vii si sa ma culegi de pe jos,sa ma iei in brate ,sa ma duci pe saltea,sa ma saruti,sa te iau de gat si sa te simt aproape,dar tu nu erai cu mine.

Simteam cum picaturile de ploaie se izbeau si curgeau pe geamurile apartamentului nostru cu doua camere.Mi-am ridicat capul de pe covorul de la intrare si am inceput sa analizez holul.Un scaun vechi,lipit cu scoci statea ascuns intr-un colt al camerei.Langa el un fel de pantofar in care mai varam din cand in cand palarii si esarfe,iar pe el un cactus inflorit.Becul iesea grosolan din tavan si din cand in cand inceta a mai lumina.Langa usa era agatata de un cui haina mea de ploaie.Am analizat-o pret de cateva secunde ,mi-am pus mana pe clanta usii de la intrare,m-am ridicat si am pus-o pe mine.Nu vroiam sa mai stau in casa.Mi-am pus balerinii in picioare si am deschis usa.Pe holul blocului mirosea intens a bautura si pe jos erau numai mucuri de tigara.Am dat cu piciorul la o parte mormanul de hartii,seminte si chibrituri aruncate din fata usii mele si am inceput sa cobor pe scari.Pe la etajul doi am dat peste un barbat dubios care se uita ciudat la mine si care tinea in mana o sticla de vodka.Am grabit pasul pana ce aproape alergam.Auzeam in spatele meu pasi scartaind la contactul cu pardoseaua.M-am uitat in urma pentru cateva secunde si nu era nimeni.Am continuat totusi sa alerg pana ce am ajuns la parter

Calatorie

Statia era la cativa pasi distanta de locul in care stateam eu ascunsa de lume si soarele dogoritor de afara,citind din cand in cand pasaje de Martha Bibescu.Intarziam acasa,si parca toate mijloacele de transport din Iasi erau blocate exact in acel moment.M-am gandit de cateva ori sa o iau pe jos,dar caldura de afara si aerul irespirabil ma opreau din a mai face un singur pas.Ceasul batea ora trei,si in statie se aduna din ce in ce mai multa lume.

Ma plictiseam ingrozitor,evantaiul parca nu isi mai facea efectul, apa era bauta de mult,oamenii se plangeau incontinuu de greutatea cu care circulau tramvaiele ,iar cersetorii deveneau mai agasanti ca de obicei.De departe se putea observa o pata alba care se apropia de noi ce incepea incetul cu incetul sa prinda forma cu cat venea spre statie.Lumea incepea sa se agite ,se indrepta spre sinele de tramvai,se imbulzea si dadea la o parte pe toti cei din drum.In sfarsit a venit si 13.M-am urcat chiar inainte de a se inchide usile in el,si mi-am facut loc pana in spate,unde ochisem un loc liber.Tramvaiul era ca un adevarat stup de albine. Batranii vorbeau cat de tare puteau pentru a se auzi intre ei,copiii ascultau muzica la maxim,iar persoana langa care m-am asezat a inceput a canta.

Nu ma mai puteam concentra la ce citeam din cauza galagiei,asa ca mi-am pus cartea in rucsac si mi-am sprijinit obrazul pe mana stanga .Ma uitam pe geam si vedeam cum lumea se plimba transpirata pe langa copaci.Eram usor distrasa de femeia de langa mine.Avea mai mereu momente cand ma tragea de brat ca sa-mi arate cum isi legana in brate papusa mazgalita aproape pe toata fata cu marker permanent.M-am uitat in ochii ei si mi se facea o oarecare mila fata de ea.Avea deasupra unei camasi patate la guler un pulover gros ,soios si scamosat , purta un siret rosu pe cap pe post de bentita,si in picioare avea papuci de culori si marimi diferite.Incercam sa nu-i dau mare atentie,insa  continua sa ma traga cu toata forta inspre ea.Dupa cateva minute de tacere, s-a ridicat de pe scaun si s-a asezat in partea opusa a tramvaiului, deranjand astfel alte cateva zeci de persoane obosite si morocanoase din cauza aerului inchis din interior.Cativa oameni au inceput sa tipe la ea,au amenintat-o ca o dau jos ,ba chiar vreo doi i-au tras si o palma peste ceafa.Nimeni nu facea nimic.Am ales sa nu mai dau atentie remarcilor rautacioase aduse ei si sa continui sa ma uit pe geam.Langa mine s-a asezat un barbat inalt,proaspat ras,cu un ochi lenes,care parca se uita la mine .Afara copiii imbracati inca in uniforme aruncau agitati cu pietre inspre noi.Una din ele a reusit sa treaca printr-una din ferestrele deschide ale mijlocului de transport,reusind sa loveasca astfel o batranica in tampla dreapta care incepu  sa se vaite ca i s-a spart capul,ca simte cum ii curge sangele si ca sa nu sune nimeni la spital,ca si-asa nu mai are mult de trait .Doi tineri s-au indreptat numaidecat inpre vatmanul care nici nu avea habar de ce se intampla in jurul sau ,si l-au rugat sa deschida usile ca sa duca doamna la spital.Doua statii s-a vorbit numai despre incidentul asta si imi ieseam din minti si imi venea efectiv sa ma ridic si sa plec ,sa uit ca e criza si sa-mi iau un taxi ,si sa merg acasa linistita,sa citesc in liniste si sa uit ca exista atatia oameni nebuni in jurul meu.Dar avea sens sa fac asta cand mai aveam doar cateva statii si ajungeam acasa?

Am incercat sa ma linistesc si sa ma joc cu brelocul de la chei.Nu foarte departe de locul in care ma aflam eu a inceput sa cerseasca un baietel,care,dupa felul in care vorbea ,as fi putut jura ca nu depaseste varsta de sase ani.Oamenii nu il bagau in seama,dar el,inistent ,continua sa ii intrebe daca nu cumva vor sa-i ofere niste marunt sau ceva de mancare.M-am intors pentru cateva secunde sa il privesc.Avea trasaturi deosebite spre deosebire de alti copii de varsta lui.Ochii,mari si sticlosi,parca iti impartaseau o adevarata drama ascunsa in sufletul unui copil batut de soarta.Am cautat prin buzunarele pantalonilor cateva monezi,insa fara succes.Am gasit doar o hartiuta mototolita rau,un capac de Sprite si ce a fost candva un cercel.Oamenii vorbeau din ce in ce mai tare ,si telefoanele sunau incontinuu.Baiatul s-a apropiat de mine,i-am facut semn ca nu am ce-i da,a plecat capul in jos si a asteptat in dreptul usilor pentru ca cobori la prima.

-Nu te aud,vorbeste mai tare!

-..se pune usturoi,bai,pros..

-..in tramvai,prin Cucu.Ce-ai zis ca vrei sa..

Vedeam in fata ochilor imaginea mea pe canapea,intinsa,cu pisica langa mine,lenesa,ascultand linistea de afara si band din limonada cu gheata proaspat facuta de mama.Ma uitam apoi in jurul meu,si vedeam ca sunt inca prinsa intr-o lume cu totul diferita de ceea ce-mi imaginam eu.Mi se facea rau,sau cel putin asa mi se parea.Respiram cu greu,si incercam sa deschid geamul de langa mine.Era intepenit.Am crezut ca mor ,ca ma asfixiez,ca o sa lesin acolo si nimeni nu va observa.Din reflexia pe care o vedeam in fata mea,imi dadeam seama ca era extrem de palida la fata,ca imi curgeau siroaie de traspiratie pe frunte si ca trebuia sa ies cat mai repede de acolo.

M-am ridicat de la locul meu,am incercat sa ma prin de bara,dar n-am apucat,si am cazut drept pe barbatul de langa mine,care ma privea cu o ura pe care nu pot sa o redau in scris.M-a luat de brat si m-a aruncat in multimea care se uita la mine ca la un spectacol de papusi.O studenta a incercat sa ma ajute sa imi revin ,mi-a oferit o gura de apa si m-a intrebat daca sunt bine.Nu i-am putut raspunde.Nu mai vedeam absolut nimic,iar studenta m-a lasat acolo unde eram si nimeni nu facea absolut nimic ca sa ma ajute.M-am asezat pe jos si am asteptat ca cineva sa vina inspre mine .Spatele imi era in totalitate ud ,rucsacul nu mi-l mai gaseam,si ce credeam ca era telefonul meu mobil era,defapt,papucul unui copil care mai avea parca putin si plangea.Vedeam ceva mai bine acum,dar nu imi mutam privirea din punctul fix la care ma uitam de cateva minute.Simteam cum cuplul pe care-l zarisem mai devreme ,cand ma simteam inca bine, se uita si se apropie de mine incetul cu incetul.Unul din ei m-a luat de mana si m-a tras in sus,mi-a verficat pulsul,si a sunat imediat la urgente.M-am indepartat de ei,spunandu-le ca nu am absolut nimic,si ca nu vreau decat sa merg acasa.M-am uitat pe geam.Eram la Flora.Trecusem de ceva timp pe langa statia mea,si nici macar nu observasem asta.Am coborat aproape lesinata in statie si m-am intins pe o banca careia ii lipseau cateva scanduri si am incercat sa-mi revin.Trecatorii ma cercetau cu privirea si mergeau mai departe,vazandu-si de drum.Deasupra capului meu puteam vedea cerul ,iar pe el cateva pasari ce zburau in zig-zag.

Dupa cateva zeci de minute de stat acolo si asteptat parca un miracol,mi-a trecut intr-un moment de luciditate maxima prin minte urmatorul lucru : Eu nici macar nu locuiesc in oras.

Intrebari existentiale

Se merita oare sa stai sa te gandesti intins pe pat ca maine va fi o zi ca oricare alta,stiind ca pur si simplu nu va fi?Se merita sa iti faci planuri,  stiind ca nu le vei putea indeplini niciodata?Se merita sa plangi dupa cineva care te-a facut sa suferi?Se merita sa crezi in ceva ce nu vezi,dar stii totusi ca este acolo?Se merita sa astepti cu nerabdare pe cineva la usa,stiind ca nu va veni?Se merita sa asculti o poveste al carui final il stii pe de rost?

Are vreun sens sa visezi cu ochii deschisi ,stiind ca totul este doar in mintea ta ?Are vreun sens sa ajuti,stiind ca nu vei fi ajutat ?Are vreun sens sa iubesti ,stiind ca nu vei fi iubit?Are vreun sens sa vorbesti ,stiind ca nu vei fi ascultat?Are vreun sens sa traiesti,stiind ca oricum vei muri?

Si nu in ultimul rand :are vreun sens sa scriu toate astea,stiind ca voi oricum stiti raspunsul?

Top Top Top


Cum nu am mai facut un top de ceva timp,m-am gandit ca ar fi cazul sa fac unul chiar astazi .Sper sa va placa.

10.


”Oh I could lose, it’s a cruel life I choose
Oh, cold water for cooling down
But you know that when you stay around
Oh fortune, for subtly
Oh but maybe you’re sincere”

9.
Horse Feathers "Curs in the Weeds"

”Lover of things,
won’t you agree
how the winter could bring
the darkest spring?

With hell on your face,
dirt on the walls
in the back of the place,
you grew and complained.”

8.Say Hi To Your Mom – Yeah, I’m In Love With Android

”Her kisses are metallic and her touch is firm but cold.
And I don’t think she sleeps at night,
but plugs into the wall.
And we have a great relationship,
based on things that can’t be said.
And she has a great relationship with our television set”

7.Dawn Of The Dead – Does It Offend You, Yeah?

”(Oh, Ah, Oh, Ah)

If you say so
I’ll leave home, I’ll leave home
If you say so
I’ll leave home, I’ll leave home
Like the dead that walk before me therein
I can’t believe that you ignore me, such a shame
I didn’t come here to try to hurt you, you hurt me
I’ll never sit back and say ‘that’ll do,’ I’m afraid.

6.Lady and Bird – Suicide Is Painless

Suicide is painless

It brings on many changes
And I can take or leave it if I please

A brave man once requested me
To answer questions that are key
Is it to be or not to be
And I replied “Oh why ask me?”

5.

”Because its messy yes this mess is mine
though mine is messy yours is maybe nine

look weve had similar stiches. Look we have similar frowns. Do the elderly couples still kiss and hug and grab their big wrinkly skin so tough wrinkly wrink wrink wrinkly rough….”

4.

Glenn Branca – Lesson no.1 for electric guitar

3.

”And the time will come when the day is done
And the fighting’s over the race is run
I don’t know what I’m looking for
And this life I lead it’s a curious thing
But I can’t deny the happiness it brings
I don’t know what I’m looking for

Many people came and go-o-o
Many faces long lost you know
I’m just a low low lonely soul”

2.

”Wake up look me in the eyes again
I need to feel your hand upon my face
Words can relay nice
They can cut you open
And the silence surrounds you
and hunts you
I think I might’ve inhale you
I could feel you behind my eyes
You gotten into my bloodstream
I could feel you floating in me”

1.

”Words too short to speak
Words i meant to keep
I don’t understand
I don’t understand
Words too short to speak
Words i meant to keep
Don’t know what to be you’re confusing me

Her kisses are metallic and her touch is firm but cold.
And I don't think she sleeps at night,
but plugs into the wall.
And we have a great relationship,
based on things that can't be said.
And she has a great relationship with our television set.

Chorus

Domino Blog

De zeci de minute stau in fata paginii de blog si ma gandesc,si imi storc creierii sa-mi vina o idee cat mai buna,potrivita pentru a anunta ca astazi am reusit sa ajung la 300 de posturi din februarie,anul trecut, pana azi.

Sunt fericita ca am reusit sa ajung pana aici cu acest jurnal online in care am putut sa-mi scriu toate gandurile si sa le impartasesc cu lumea.Sunt fericita ca au existat destui oameni care sa mi-l citeasca,sa mi-l critice ,sa il recomande si celorlalti si sa ma incurajeze sa scriu in continuare tot ce simt.

Intr-un an si jumatate s-a putut vedea o evolutie a mea pe acest blog : de la copila mult prea baietoasa care comenta ca Popeasca se imbraca prea bitchy,care scria numai lucruri de rau despre ceilalti si era aproape mereu intr-un ‘bad mood’ , la fata care va scrie acuma,care s-a mai..civilizat,sa zicem,si care scrie cu parca mai mult calm.

Imi pare rau ca mai mereu imi luam pauze lungi de cateva saptamani,ba chiar si luni,si nu mai scriam absolut nimic pe blog din cauza lipsei mele de inspiratie sau chiar din cauza lipsei mele de preocupare.Imi pare rau,si va multumesc ca ati continuat cu toate astea sa imi cititi blogul asa cum era.Le multumesc toturor celor care mi-au vizitat blogul si care mi-l vor vizita si pe viitor.Take care!

Lefko

Look for the swing

Singura stare pe care o am acuma este de melancolie ,stare data atat de vreme ,cat si de muzica pe care o ascult,cartile pe care le citesc ,si chiar si oamenii cu care vorbesc si imi pierd vreamea .Nu zic ca imi displace,dar mi-e sa nu devina obisnuinta.

Vreau sa vina ploaia si sa dansez singura printre picaturiele ei.Vreau sa fie frig.Vreau sa port pulovere.Vreau sa vina ziua mea .Vreau sa fac cumparaturi pentru scoala.Vreau sa inceapa scoala.Vreau sa-mi vad noii colegi.Vreau sa-mi vad  noii profesori.Vreau sa vad cum e viata de liceu.Vreau sa incep ceva nou.Vreau si iar vreau!